Duminică la rugăciunea „Angelus”, Benedict al XVI-lea a mulţumit lui Dumnezeu pentru roadele Anului Sacerdotal şi a amintit numeroasele pagini de reînnoire scrise în istorie prin contribuţia preoţilor catolici

(RV - 13 iunie 2010) Preotul este plăsmuit de însăşi iubirea lui Cristos, acea iubire care l-a făcut să-şi de-a viaţa pentru prietenii săi şi chiar să-i ierte pe duşmanii săi. De aceea preoţii sunt cei dintâi făuritori ai civilizaţiei iubirii. Duminică la întâlnirea cu pelerinii reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro pentru recitarea rugăciunii „Angelus”, papa Benedict al XVI-lea a mulţumit lui Dumnezeu pentru binefacerile aduse de Anul Sfintei Preoţii încheiat vinerea trecută în solemnitatea Sfintei Inimi a lui Isus printr-o Liturghie euharistică de neuitat oficiată împreună cu 15 mii de preoţi veniţi la Roma din toată lumea. Este un eveniment ale cărui roade se văd şi multe altele se vor vedea în viitor.
Papa a subliniat contribuţia multor preoţi în istoria omenirii pentru reînnoirea religioasă şi socială a lumii. A amintit figura preotului polonez Jerzy Popiełuszko, martir al libertăţii şi demnităţii omului în adevăr, proclamat Fericit duminica trecută la Varşovia. S-a referit apoi la figura lui Manuel Lozano Garrido, ziarist spaniol proclamat Fericit sâmbătă seară 12 iunie. „Ziariştii - a spus în salutul către pelerini de limba spaniolă - vor găsi un martor elocvent al binelui care se poate face atunci când scrisul reflectă măreţia sufletului şi se pune în slujba adevărului şi a cauzelor nobile”.

Dar să ascultăm în întregime alocuţiunea Sfântului Părinte:
• Iubiţi fraţi şi surori, s-a încheiat zilele trecute Anul Sacerdotal. Aici la Roma am avut zile de neuitat, cu prezenţa a peste 15 mii de preoţi din orice parte a lumii. De aceea, astăzi doresc să aduc mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile care din acest An au venit pentru Biserica universală.
• Nimeni nu le va putea măsura vreodată, dar în mod cert se văd şi încă mai mult se vor vedea roadele.

Anul Sacerdotal s-a încheiat în solemnitatea Sfintei Inimi a lui Isus, care în mod tradiţional este „ziua pentru sfinţirea sacerdotală”; de această dată a fost în mod cu totul special. Într-adevăr, dragi prieteni, preotul este un dar al Inimii lui Cristos; un dar pentru Biserică şi pentru lume. Din Inima Fiului lui Dumnezeu, plină de iubire ce se revarsă, izvorăsc toate bunurile Bisericii, şi în mod cu totul special îşi trage originea vocaţia acelor oameni care, cuceriţi de Domnul Isus, lasă totul pentru a se dedica în întregime slujirii poporului creştin, după exemplul Bunului Păstor.
• Preotul este plăsmuit de însăşi iubirea lui Cristos, acea iubire care l-a împins să-şi de-a viaţa pentru prietenii săi şi chiar să-i ierte pe duşmanii săi. De aceea preoţii sunt cei dintâi făuritori ai civilizaţiei iubirii. Şi aici mă gândesc la atâtea figuri de preoţi, cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi, unii ridicaţi la cinstea altarelor, alţii a căror amintire rămâne de neşters în credincioşi, cel puţin într-o mică comunitate parohială. Cum s-a întâmplat la Ars, satul din Franţa unde a desfăşurat slujirea sa Sfântul Ioan Maria Vianney. Nu este nevoie să adaug alte cuvinte la cât a fost spus despre el în lunile trecute. Dar mijlocirea sa trebuie să ne însoţească încă mai mult de acum înainte. Rugăciunea sa, „actul său de iubire” pe care de atâtea ori l-am recitat în timpul acestui An Sacerdotal, să continue să alimenteze colocviul nostru cu Dumnezeu.

O altă figură aş vrea să o amintesc: părintele Jerzy Popiełuszko, preot şi martir, care a fost proclamat Fericit chiar duminica trecută, la Varşovia.
• A exercitat ministerul său generos şi curajos alături de cei care depuneau eforturi pentru libertate, pentru apărarea vieţii şi a demnităţii sale. Această operă a sa în serviciul binelui comun şi al adevărului era un semn de contradicţie pentru regimul care guverna atunci Polonia. Iubirea Inimii lui Cristos l-a făcut să-şi de-a viaţa, iar mărturia sa a fost sămânţa unei noi primăveri în Biserică şi în societate.

Dacă privim în istorie, putem observa câte pagini de autentică reînnoire spirituală şi socială au fost scrise cu aportul decisiv al unor preoţi catolici, animaţi numai de pasiunea pentru Evanghelie şi pentru om, pentru adevărata libertate, religioasă şi civilă.
• Câte iniţiative de promovare umană integrală au plecat din intuiţia unei inimi preoţeşti!

Dragi fraţi şi surori, să-i încredinţăm Inimii Neprihănite a Mariei, a cărei comemorare liturgică am celebrat-o ieri, 12 iunie, pe toţi preoţii din lume, pentru ca, cu forţa Evangheliei, să continue să construiască în orice loc civilizaţia iubirii.

După recitarea rugăciunii „Angelus - Îngerul Domnului” şi înainte de saluturile în diferite limbi, papa Benedict al XVI-lea s-a referit la două beatificări, una în Spania şi alta în Slovenia.
„Doresc înainte de toate să amintesc cu bucurie proclamarea a doi noi Fericiţi, care amândoi au trăit în secolul trecut. Ieri, în Spania, a fost beatificat Manuel Lozano Garrido, laic şi jurnalist:
• În ciuda bolii şi invalidităţii a lucrat cu spirit creştin şi cu rod în domeniul comunicaţiei sociale.

În schimb, dimineaţa aceasta, în Slovenia, cardinalul Bertone, ca legat al meu, a prezidat celebrarea conclusivă a Congresului Euharistic Naţional, în care l-a proclamat Fericit pe tânărul martir Lojze Grozde.
• Acesta era deosebit de evlavios faţă de Euharistie, care îi alimenta credinţa de neclintit, capacitatea sa de sacrificiu pentru mântuirea sufletelor, apostolatul în Acţiunea Catolică pentru a-i conduce pe alţi tineri la Cristos.
Primiţi acum, stimaţi ascultători, şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea pentru rugăciunea „Angelus - Îngerul Domnului” recitată cu miile de pelerini reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru, duminică 13 iunie, comemorarea Sf. Anton de Padova.

Aici serviciul audio: