2010-06-10 14:27:53

Papa încheie Anul Sfintei Preoţii cu o veghe de rugăciune şi binecuvântare euharistică, joi seară şi Liturghie solemnă, vineri dimineaţă, în Piaţa San Pietro, prezenţi peste 12 mii de preoţi, inclusiv din România


(RV - 10 iunie 2010) Joi seară începând de la ora 20.30 în Piaţa Sfântul Petru are loc manifestarea religioasă intitulatăCu Petru, în comuniune bisericească. Privegherea are loc în vigilia solemnităţii Inimii Preasfinte a lui Isus şi cuprinde două părţi. Prima, de la ora 20.30 până la 21.30, organizată de Congregaţia pentru Cler consistă din mărturii şi momente muzicale. A doua parte, veghea de rugăciune propriu-zisă, de la ora 21.30 până la 22.30 cuprinde următoarele momente: sosirea Sfântului Părinte în timp ce se cântă „Tu es Petrus”, salutul cardinalului Cláudio Hummes, prefectul departamentului pentru cler, salutul liturgic al papei Benedict al XVI-lea cu rugăciunea succesivă, lectura unui fragment din Evanghelie, întrebările puse de 5 preoţi alternate de răspunsurile Sfântului Părinte, cântarea rugăciunii Tatăl nostru, procesiunea cu Preasfântul Sacrament în Piaţa San Pietro cu plecarea de la Poarta de Bronz. Baldachinul procesional este purtat de opt bărbaţi din Asociaţia Sfinţilor Petru şi Paul; 12 studenţi universitari poartă torţe; baldachinul este precedat de doi membri ai Gărzii elveţiene. Urmează expunerea Preasfântului Sacrament, momentul de adoraţie în tăcere, rugăciunea Anului Sfintei Preoţii recitată de papa Benedict al XVI-lea. În continuare, cântarea imnului euharistic „Tantum ergo” urmat de binecuvântarea cu Preasfântul Sacrament în forma obişnuită, şi cântecul final către Maica Domnului „Salve Regina”. La sfârşit, Papa iese, retrăgându-se prin uşa centrală a bazilicii vaticane.

Vineri 11 iunie, solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, şi cea de-a 64-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Sfinţirea Preoţilor şi încheierea Anului special dedicat preoţilor în a 150-a aniversare a morţii Sfântului Ioan Maria Vianney, Paorh de Ars în Franţa. Începând de la ora 10, papa Benedict al XVI-lea prezidează Sfânta Liturghie la altarul din faţa Bazilicii Vaticane concelebrată cu cardinalii şi episcopii prezenţi şi mii de preoţi veniţi din toată lumea, inclusiv din România.

Joi seară aşadar, o veghe de rugăciune cu Petru din zilele noastre, papa Benedict al XVI-lea, în ajunul încheierii Anului Sfintei Preoţii axat pe tema „Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului”. "Un an de rugăciune a preoţilor, cu preoţii şi pentru preoţi".

 
Reparcurgem câteva reflecţii ale lui Benedict al XVI-lea asupra slujirii sacerdotale.

 
„Promovarea angajării de reînnoire interioară a tuturor preoţilor” pentru o „mărturie evanghelică mai puternică şi mai incisivă”: cu această intenţie, pe 19 iunie anul trecut, Benedict al XVI-lea marca începutul Anului Sfintei Preoţii, în coincidenţă cu cei 150 de ani de la moartea Sfântului Paroh din Ars, Ioan Maria Vianney. Un An de har, care cum scrie Papa în Scrisoarea către „fraţii în preoţie” vrea să sublinieze înainte de toate „darul imens pe care preoţii îl constituie nu numai pentru Biserică, dar şi pentru umanitate”. Biserica - este îndemnul Pontifului - are nevoie de preoţi sfinţi, de slujitori care să-i ajute pe credincioşi să trăiască iubirea milostivă a Domnului şi să-i fie mărturisitori convinşi:
• Misiunea noastră este una indispensabilă pentru Biserică şi pentru lume, care cere fidelitate deplină faţă de Cristos şi uniune neîncetată cu el; această rămânere în iubirea sa cere să tindem constant la sfinţenie cum a făcut Sfântul Ioan Maria Vianney (Celebrarea Vesperelor Secunde , 19 iunie 2009).

Papa nu trece cu vederea şi denunţă scandalul păcatelor comise de păstorii care „se transformă în hoţi ai oilor” încredinţate lor de Domnul. Invită preoţii să se roage pentru ca să fie feriţi „de riscul îngrozitor de a provoca daune” celor pe care sunt ţinuţi să-i salveze. Trebuie să se plece din nou de la umila figură a Parohului de Ars, repetă Benedict al XVI-lea. Un om al lui Dumnezeu conştient că în Inima lui Isus „este exprimat nucleul esenţial al Creştinismului”. Inima sa dumnezeiască, „cheamă deci inima noastră, ne invită să ieşim din noi înşine” pentru „a ne încrede în el şi, urmând exemplul său, să facem din noi înşine un dar de iubire fără rezerve”. Întocmai ca Sfântul Ioan Maria Vianney, preoţii sunt chemaţi să fie „mai degrabă slujitori decât patroni ai Cuvântului evanghelic”, să fie „preoţi până la capăt”:
• Existenţa sa a fost o cateheză vie, care avea o înrâurire deosebită când lumea îl vedea celebrând Liturghia, stând în adoraţie în faţa tabernacolului sau petrecând multe ore în scaunul de spovadăRecunoştea în practica Sacramentului Pocăinţei împlinire alogică şi firească a apostolatului preoţesc (Audienţa generală din 5 august 2009).

Metodele pastorale ale Parohului de Ars, observă Papa, „ar putea să apară puţin potrivite condiţiilor sociale şi culturale de azi”. Dar în realitate, stilul Sfântului Ioan Maria Vianney îşi păstrează intactă „forţa profetică” şi „continuă să fie o învăţătură validă pentru preoţi”. Care este deci inima mărturiei Parohului de Ars?
Considerând cu atenţie ceea ce l-a făcut sfânt pe Parohul de Ars este iubirea sa pasionată pentru Cristos. Adevăratul secret al succesului său pastoral a fost iubirea pe care o nutrea faţă de Misterul euharistic, vestit, celebrat şi trăit, şi care a devenit iubire pentru oile lui Cristos, pentru persoanele care îl caută pe Dumnezeu (Audienţa generală din 5 august 2009).

 
Preoţii, este invitaţia papei Benedict, să-l imite pe Parohul de Ars cultivând şi făcând să crească zi de zi în uniune personală intimă cu Cristos, învăţându-i pe toţi această uniune, această prietenie profundă cu Cristos. De aici urarea ca chemarea la preoţie „să înflorească în carisma profeţiei”:
Există mare nevoie de preoţi care să vorbească despre Dumnezeu lumii şi care să prezinte lui Dumnezeu lumea; oameni nesupuşi modelor culturale efemere dar capabili să trăiască autentic acea libertate pe care singură certitudinea apartenenţei la Dumnezeu este în stare să o dea (Audienţa acordată Congregaţiei pentru Cler pe 12 martie 2010).

Aminteşte că preotul e chemat să predice Cuvântul Domnului şi „să nu fie niciodată omologat, nici omologabil cu vreo cultură sau mentalitate dominantă”:
A face prezentă, în confuzia şi dezorientarea timpurilor noastre lumina cuvântului lui Dumnezeu, lumina care este însuşi Cristos în lumea noastră actuală. Prin urmare preotul nu învaţă propriile idei, o filozofie pe care el însuşi a inventat-o, a găsit-o sau care îi place: preotul nu vorbeşte de la sine, nu vorbeşte pentru sine, pentru a-şi face poate admiratori sau un partid propriu; nu spune lucruri proprii, invenţii ale sale, dar, în confuzia tuturor filozofiilor, preotul învaţă în numele lui Cristos prezent, propune adevărul care este Cristos însuşi, cuvântul său, modul său de a trăi şi de a merge înainte (Audienţa generală din 14 aprilie 2010).
 
Aici serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.