Papa încheie Anul Sfintei Preoţii cu o veghe de rugăciune şi binecuvântare euharistică,
joi seară şi Liturghie solemnă, vineri dimineaţă, în Piaţa San Pietro, prezenţi peste
12 mii de preoţi, inclusiv din România
(RV - 10 iunie 2010) Joi seară începând de la ora 20.30 în Piaţa Sfântul Petru
are loc manifestarea religioasă intitulată „Cu Petru, în comuniune
bisericească”. Privegherea are loc în vigilia
solemnităţii Inimii Preasfinte a lui Isusşi cuprinde două părţi.
Prima, de la ora 20.30 până la 21.30, organizată de Congregaţia pentru Cler consistă
din mărturii şi momente muzicale. A doua parte, veghea de rugăciune propriu-zisă,
de la ora 21.30 până la 22.30 cuprinde următoarele momente: sosirea Sfântului Părinte
în timp ce se cântă „Tu es Petrus”, salutul cardinalului Cláudio Hummes, prefectul
departamentului pentru cler, salutul liturgic al papei Benedict al XVI-lea cu rugăciunea
succesivă, lectura unui fragment din Evanghelie, întrebările puse de 5 preoţi alternate
de răspunsurile Sfântului Părinte, cântarea rugăciunii Tatăl nostru, procesiunea cu
Preasfântul Sacrament în Piaţa San Pietro cu plecarea de la Poarta de Bronz. Baldachinul
procesional este purtat de opt bărbaţi din Asociaţia Sfinţilor Petru şi Paul; 12 studenţi
universitari poartă torţe; baldachinul este precedat de doi membri ai Gărzii elveţiene.
Urmează expunerea Preasfântului Sacrament, momentul de adoraţie în tăcere, rugăciunea
Anului Sfintei Preoţii recitată de papa Benedict al XVI-lea. În continuare, cântarea
imnului euharistic „Tantum ergo” urmat de binecuvântarea cu Preasfântul Sacrament
în forma obişnuită, şi cântecul final către Maica Domnului „Salve Regina”.
La sfârşit, Papa iese, retrăgându-se prin uşa centrală a bazilicii vaticane.
Vineri
11 iunie, solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, şi cea de-a 64-a Zi Mondială
de Rugăciune pentru Sfinţirea Preoţilor şi încheierea Anului special dedicat preoţilor
în a 150-a aniversare a morţii Sfântului Ioan Maria Vianney, Paorh de Ars în Franţa.
Începând de la ora 10, papa Benedict al XVI-lea prezidează Sfânta Liturghie la altarul
din faţa Bazilicii Vaticane concelebrată cu cardinalii şi episcopii prezenţi şi mii
de preoţi veniţi din toată lumea, inclusiv din România.
Joi seară aşadar, o
veghe de rugăciune cu Petru din zilele noastre, papa Benedict al XVI-lea, în ajunul
încheierii Anului Sfintei Preoţii axat pe tema „Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea
preotului”. "Un an de rugăciune a preoţilor, cu preoţii şi pentru preoţi".
Reparcurgem câteva reflecţii ale lui Benedict al
XVI-lea asupra slujirii sacerdotale.
„Promovarea
angajării de reînnoire interioară a tuturor preoţilor” pentru o „mărturie evanghelică
mai puternică şi mai incisivă”: cu această intenţie, pe 19 iunie anul trecut, Benedict
al XVI-lea marca începutul Anului Sfintei Preoţii, în coincidenţă cu cei 150 de ani
de la moartea Sfântului Paroh din Ars, Ioan Maria Vianney. Un An de har, care cum
scrie Papa în Scrisoarea către „fraţii în preoţie” vrea să sublinieze înainte de
toate „darul imens pe care preoţii îl constituie nu numai pentru Biserică, dar şi
pentru umanitate”. Biserica - este îndemnul Pontifului - are nevoie de preoţi sfinţi,
de slujitori care să-i ajute pe credincioşi să trăiască iubirea milostivă a Domnului
şi să-i fie mărturisitori convinşi: • Misiunea noastră este una indispensabilă
pentru Biserică şi pentru lume, care cere fidelitate deplină faţă de
Cristos şi uniune neîncetată cu el; această rămânere în iubirea sa cere
să tindem constant la sfinţenie cum a făcut Sfântul Ioan Maria Vianney (Celebrarea
Vesperelor Secunde , 19 iunie 2009).
Papa nu trece cu vederea şi denunţă scandalul
păcatelor comise de păstorii care „se transformă în hoţi ai oilor” încredinţate lor
de Domnul. Invită preoţii să se roage pentru ca să fie feriţi „de riscul îngrozitor
de a provoca daune” celor pe care sunt ţinuţi să-i salveze. Trebuie să se plece din
nou de la umila figură a Parohului de Ars, repetă Benedict al XVI-lea. Un om al lui
Dumnezeu conştient că în Inima lui Isus „este exprimat nucleul esenţial al Creştinismului”.
Inima sa dumnezeiască, „cheamă deci inima noastră, ne invită să ieşim din noi înşine”
pentru „a ne încrede în el şi, urmând exemplul său, să facem din noi înşine un dar
de iubire fără rezerve”. Întocmai ca Sfântul Ioan Maria Vianney, preoţii sunt chemaţi
să fie „mai degrabă slujitori decât patroni ai Cuvântului evanghelic”, să fie „preoţi
până la capăt”: • Existenţa sa a fost o cateheză vie, care
avea o înrâurire deosebită când lumea îl vedea celebrând Liturghia,
stând în adoraţie în faţa tabernacolului sau petrecând multe ore în
scaunul de spovadă…Recunoştea în practica Sacramentului
Pocăinţei împlinire alogică şi firească a apostolatului preoţesc (Audienţa
generală din 5 august 2009).
Metodele pastorale ale Parohului de Ars, observă
Papa, „ar putea să apară puţin potrivite condiţiilor sociale şi culturale de azi”.
Dar în realitate, stilul Sfântului Ioan Maria Vianney îşi păstrează intactă „forţa
profetică” şi „continuă să fie o învăţătură validă pentru preoţi”. Care este deci
inima mărturiei Parohului de Ars? • Considerând cu atenţie ceea ce l-a
făcut sfânt pe Parohul de Ars este iubirea sa pasionată pentru Cristos. Adevăratul
secret al succesului său pastoral a fost iubirea pe care o nutrea faţă de Misterul
euharistic, vestit, celebrat şi trăit, şi care a devenit iubire pentru oile lui Cristos,
pentru persoanele care îl caută pe Dumnezeu (Audienţa generală din 5 august
2009).
Preoţii, este invitaţia papei Benedict, să-l
imite pe Parohul de Ars cultivând şi făcând să crească zi de zi în uniune personală
intimă cu Cristos, învăţându-i pe toţi această uniune, această prietenie profundă
cu Cristos. De aici urarea ca chemarea la preoţie „să înflorească în carisma profeţiei”: •
Există mare nevoie de preoţi care să vorbească despre Dumnezeu lumii şi care să prezinte
lui Dumnezeu lumea; oameni nesupuşi modelor culturale efemere
dar capabili să trăiască autentic acea libertate pe care singură
certitudinea apartenenţei la Dumnezeu este în stare să o dea(Audienţa
acordată Congregaţiei pentru Cler pe 12 martie 2010).
Aminteşte
că preotul e chemat să predice Cuvântul Domnului şi „să nu fie niciodată omologat,
nici omologabil cu vreo cultură sau mentalitate dominantă”: •A face
prezentă, înconfuzia şi dezorientarea timpurilor noastre lumina cuvântului
lui Dumnezeu, lumina care este însuşi Cristos în lumea noastră actuală. Prin urmare
preotul nu învaţă propriile idei, o filozofie pe care el însuşi a inventat-o, a găsit-o
sau care îi place: preotul nu vorbeşte de la sine, nu vorbeşte pentru
sine, pentru a-şi face poate admiratori sau un partid propriu; nu spune lucruri proprii,
invenţii ale sale, dar, în confuzia tuturor filozofiilor, preotul învaţă
în numele lui Cristos prezent, propune adevărul care este Cristos însuşi, cuvântul
său, modul său de a trăi şi de a merge înainte(Audienţa generală din
14 aprilie 2010). Aici serviciul audio: