De la sfinţenia primită în Hirotonirea sacră la sfinţenia trăită în slujirea cotidiană: din reflecţiile propuse preoţilor de cardinalii Ouellet şi Bertone

(RV - 10 iunie 2010) „Cenaclu: invocarea Duhului Sfânt cu Maria, în comuniune fraternă”: este tema meditaţiei pe care cardinalul Marc Ouellet, arhiepiscop de Québec şi primat al Canadei, a propus-o miilor de preoţi prezenţi joi dimineaţă în Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor şi transmisă în direct pentru preoţii reuniţi la aceeaşi oră în Bazilica Sfântul Ioan în Lateran. După meditaţie, a urmat Liturghia prezidată de cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone.

Cardinalul canadian a pornit de la textul din Faptele Apostolilor 1,13-14 în care este descrisă scena apostolilor stând împreună cu Maria în cenaclu în aşteptarea Duhului Sfânt. Un moment preferat de papa Ioan Paul al II-lea care în anul jubiliar 2000 a semnat Scrisoarea către preoţi pentru Joia Sfântă în locul tradiţional al cenaclului din Ierusalim. De acolo pentru al 20-lea an consecutiv adresa preoţilor din toată lumea cuvinte de profundă dragoste părintească , reproduse de cardinalul Ouellet.

"Din această sală sfântă, în mod spontan, vă imaginez în cele mai diferite părţi ale lumii, cu miile de feţi ale voastre, mai tinere sau mai înaintate în ani, în stările voastre sufleteşti, reflectând, pentru mulţi, slavă Domnului, bucuria şi entuziasmul; pentru alţii, poate, suferinţa, oboseala, tulburarea. În toţi vin să cinstesc acea imagine a lui Cristos pe care aţi primit-o la consacrare, la hirotonire, acel ’caracter’ de neşters care v-a însemnat pe fiecare dintre voi. Este semnul iubirii de predilecţie care îl atinge pe fiecare preot şi pe care el poate să conteze mereu, pentru a merge înainte cu bucurie, sau să reînceapă cu entuziasm nou, în vederea unei fidelităţi din ce în ce mai mari”.

În meditaţia sa, cardinalul Ouellet s-a referit şi la experienţa sa personală, când hirotonit preot în 1968, într-o atmosferă de contestaţie generală caracteristică acelui an, aş fi putut - a spus - să schimb cursa sau să-mi întrerup drumul, cum s-a întâmplat în acea perioadă multor preoţi şi călugări”. Dar „experienţa misionară, prietenia preoţească şi apropierea de cei săraci - a destăinuit - m-au ajutat să supravieţuiesc agitaţiilor din anii de după Conciliu”.

Şi „astăzi asistăm - a adăugat - la izbucnirea unui val de contestaţie fără precedent împotriva Bisericii şi a preoţiei” din cauza „scandalurilor a căror gravitate trebuie să o recunoaştem şi pe care trebuie să le remediem cu sinceritate”. Dar dincolo de purificările necesare meritate de păcatele noastre, trebuie să recunoaştem” - a spus „şi o opoziţie deschisă faţă de slujirea adevărului”. Sunt „atacuri din exterior dar şi din interior care urmăresc să provoace sciziune în Biserica”.

De aici invitaţia la rugăciune pentru „unitatea Bisericii şi pentru sfinţirea preoţilor” având în vedere scena din cenaclu a apostolilor strânşi în rugăciune împreună cu Maria implorându-l cu stăruinţă pe Duhul Sfânt.

Meditaţiei cardinalului canadian i-a făcut ecou, cardinalul Bertone în predica din timpul Liturghiei. „Neascultarea faţă de voinţa divină şi misterul nelegiuirii şi al păcatului generează, ştim bine, „o îndepărtare cu atât mai dureroasă şi iraţională, cu cât mai presantă este invitaţia Domnului la comuniunea cu el”. Comuniune care se naşte din supunerea faţă de Cuvântul Domnului „pe drumul zilnic care ne conduce de la sfinţenia primită în Hirotonirea sacră la sfinţenia trăită în slujirea cotidiană”. Încă o dată a subliniat dimensiunea orantă, rugătoare, „fundamentală şi prioritară” a slujirii preoţeşti, „nu doar ca o îndatorire, ci ca însăşi „nervatura” existenţei noastre, sufletul şi respiraţia ei”.
 
Aici serviciul audio: