Cardinalul Bertone: Umanitatea are nevoie de preoţi autentici, profeţi ai unei lumi
noi
(RV – 10 iunie 2010) „În acest timp în care infidelităţi, chiar grave, din partea
unor membri ai clerului au avut un efect negativ asupra credibilităţii Bisericii,
umanitatea are nevoie de preoţi autentici, profeţi ai unei lumi noi”. Astfel a
subliniat cardinalul Secretar de Stat, Tarcisio Bertone, miercuri după-amiază, ducând
salutul Papei participanţilor la manifestarea de mărturii intitulată „Preoţi Astăzi”,
o iniţiativă a Mişcării Focolarelor şi Mişcării din Schönstatt, care a avut loc în
aula Paul al VI-lea, la încheierea Anului Sfintei Preoţii. Iniţiativa a adus la Roma
preoţi proveniţi din 70 de naţiuni din toate cele cinci continente.
„Nu se
va spune niciodată îndeajuns faptul că preotul este un om al lui Dumnezeu, icoana
lui Cristos, şi asta nu doar când se roagă sau celebrează sacramentele, dar în toată
viaţa sa el este imagine a lui Dumnezeu care este Iubire – Deus caritas est, imagine
a îndurării sale, a Iubirii răstignite”, a spus cardinalul Bertone participanţilor
la manifestarea „Preoţi Astăzi”. A evidenţiat de asemenea o altă caracteristică a
preotului, şi anume comuniunea, un element esenţial pentru sănătatea trupului Bisericii,
notând că parcursul unei vieţi preoţeşti robuste şi generoase este pecetluit de „o
formă comunitară radicală”, potrivit Exortaţiei Apostolice post sinodale „Pastores
dabo vobis”, o formă comunitară care face ca preotul să fie una cu episcopul şi cu
preoţia, fiind în acelaşi timp în raport de co-responsabilitate cu credincioşii laici.
„De asemenea, preoţii sunt în mod esenţial fraţi între fraţi, în care se recunoaşte
chipul lui Cristos (cf Mt 25). Fraţi ai fiecărei persoane umane, care se pun în slujba
celorlalţi cu dăruire, în mod liber şi fără să urmărească propriul interes. Şi atunci
se înţelege actualitatea şi frumuseţea celibatului, iar în voi această frumuseţe
străluceşte de acea iubire necondiţionată care a fost mereu considerată cu mare respect
în Biserică, ca semn şi stimulent al carităţii şi ca un special izvor de rodnicie
în lume”. Referindu-se la dureroasa situaţie provocată de infidelităţile unor
membri ai clerului, înaltul prelat s-a adresat colegilor preoţi cu apelativul prieteni,
spunându-le că din această durere ia naştere o providenţială trezire a conştiinţei.
Este necesară, a spus, „trăirea unei perioade de renaştere şi de reînnoire spirituală”
şi urmarea „cu curaj a căii convertirii, a purificării şi reconcilierii” şi „găsirea
a noi căi pentru a transmite tinerilor frumuseţea prieteniei cu Isus Cristos în comuniune
cu Biserica Sa”.