Numai Cristos abate orice barieră. Puternic apel pentru Orientul Mijlociu. Consemnat de Benedict al XVI-lea la Liturghia din capitala Ciprului documentul de lucru al Sinodului special al Episcopilor din regiune

(RV - 6 iunie 2010) Apelul papei Benedict al XVI-lea pentru un efort internaţional urgent menit să rezolve tensiunile în Orientul Mijlociu: a fost lansat de Benedict al XVI-lea la terminarea Sfintei Liturghii celebrată duminică dimineaţă la altarul amenajat la Palatul Sportului „Eleftheria” unde erau prezente circa 10 mii de persoane.

Circa 30 de episcopi şi toţi patriarhii din Orientul Mijlociu au participat la Liturghie. Lipsea mons. Luigi Padovese, vicarul apostolic al Anatoliei şi preşedinte ale Conferinţei Episcopale a Turciei, ucis joia trecută şi amintit de papa Benedict. Pontiful l-a citat şi pe preotul polonez Jerzy Popiełuszko. La sfârşitul Liturghiei episcopul Romei a consemnat membrilor Consiliului special sinodal documentul de lucru cu liniile călăuzitoare ale apropiatei Adunări a Sinodului episcopilor pentru Orientul Mijlociu care se va desfăşura la Roma în luna octombrie. În afara catolicilor locali, mulţi erau veniţi din ţările Orientului Mijlociu. Corul maronit a însufleţit Liturghia având între membrii săi şi africani şi asiatici, semn al integrării etnice şi culturale în Cipru. Au asistat la Liturghie atât preşedintele Republicii Dimitris Christofias cât şi Preafericirea Sa Hrysostomos al II-lea, arhiepiscop ortodox de Iustiniana Nova şi al întregului Cipru.

• Secvenţe muzicale din cântarea de intrare la Liturghie.
În predica sa, papa Benedict al mulţumit credincioşilor din Cipru pentru „ospitalitate” şi pentru primirea generoasă pe care i-au rezervat-o. Un salut special l-a adresat imigraţilor din Filipine şi Sri Lanka şi ai altor comunităţi de imigraţi care formează - a spus - un grup însemnat în populaţia catolică a insulei.

S-a celebrat liturghia solemnităţii Trupul şi Sângele Domnului. Papa a amintit că numele Corpus Domini - Trupul Domnului este folosit în tradiţia Bisericii pentru a indica trei realităţi distincte: trupul fizic al lui Isus, născut din Fecioara Maria, trupul său euharistic care ne hrăneşte în acest mare sacrament şi trupul său eclezial, Biserica. Astfel devenim părtaşi la misterul de comuniune care îi leagă pe toţi cei care aparţin lui Cristos. Pentru a explica acest proces de comuniune şi de creştere creştină,
Pontiful l-a citat pe Sfântul Augustin amintind că pâinea nu este pregătită pornind de la unul singur, dar de la numeroase boabe.
• Fiecare dintre noi, care aparţinem la Biserică, are nevoie să iasă din lumea închisă a propriei individualităţi şi să accepte compania celor care împart pâinea cu el. Nu trebuie să mă mai gândesc plecând de la ’mine însumi’ şi de la ’noi’.De aceea zilnic îl rugăm pe Tatăl ’nostru’ să ne dea ’pâinea noastră’ cea de toate zilele. Abaterea barierelor dintre noi şi vecinii noştri este cea dintâi premisă pentru a intra în viaţa divină la care suntem chemaţi. Avem nevoie să fim eliberaţi de tot ceea ce ne blochează şi ne izolează: teamă şi neîncredere, unii faţă de alţii, aviditate şi egoism, lipsă de voinţă în accepta riscul vulnerabilităţii la care ne expunem când ne deschidem la iubire. (…)

Acest proces care uneşte şi transformă boabele izolate într-o singură pâine ne prezintă o imagine sugestivă a acţiunii unificatoare a Duhului Sfânt asupra mădularelor Bisericii, realizată în mod eminent prin celebrarea Euharistiei.

Aceste cuvinte tari - notează Papa - ne invită să răspundem generos la invitaţia „de a fi Cristos” pentru cei care ne înconjoară. Noi care ne hrănim din Euharistie suntem trupul său acum pe pământ şi a citat-o pe Sfânta Tereza de Avila care spunea: noi suntem ochii cu care el priveşte pe cine este în nevoie, suntem mâinile pe care el le întinde să binecuvânteze şi să vindece. suntem picioarele de care se serveşte pentru a merge să facă binele, şi suntem buzele cu care Evanghelia sa este proclamată.

Este deci important să ştim că atunci când luăm parte astfel la lucrarea sa de mântuire, noi nu celebrăm memoria unui erou mort prelungind ceea ce el a făcut: din contra, Crisots este viu în noi, trupul său, Biserica, poporul său preoţesc.
• Hrănindu-ne cu el în Euharistie şi primindu-l pe Duhul Sfânt în inimile noastre, devenim cu adevărat trupul lui Cristos pe care l-am primit, dând mărturie despre el înaintea lumii.

Benedict al XVI-lea a amintit câteva elemente caracteristice ale primelor comunităţi creştine. „Mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet” (Fap 4,32). (…) Puneau bunurile lor în comun, detaşându-se de orice bun material din iubire faţă de fraţi. Au găsit soluţii echitabile la diferenţele dintre ei cum vedem, de exemplu, în rezolvarea disputei dintre elenişti şi evrei în privinţa distribuirii zilnice (Cf Fap 6,16). Aşa cum mai târziu un comentator, este vorba de scriitorul bisericesc Tertulian, a spus: „Vezi cum aceşti creştini se iubesc unul pe altul şi cum sunt gata să moară unul pentru altul” (Apologeticum, 39). Dar iubirea lor nu era deloc limitată la prietenii lor credincioşi. Niciodată nu s-au considerat exclusivi, privilegiaţi beneficiari ai favorii divine, dar ca mesageri trimişi să răspândească vestea cea bună a mântuirii în Cristos până la marginile pământului. Şi în felul acesta mesajul încredinţat apostolilor de Domnul înviat, a fost răspândit în tot Orientul Mijlociu şi de aici în lumea întreagă.

Papa, s-a adresat, în fine, celor prezenţi în limba greacă: „Iubiţi fraţi şi surori în Cristos, astăzi suntem chemaţi, asemenea lor, să fim o singură inimă şi un singur suflet, să aprofundăm comuniunea noastră cu Domnul şi între noi, şi să fim martorii săi înaintea lumii”.
• Suntem chemaţi să depăşim diferenţele noastre, să purtăm pace şi reconciliere unde sunt conflicte, să oferim lumii un mesaj de speranţă. Suntem chemaţi să extindem atenţia noastră la cei nevoiaşi, împărţind generos bunurile noastre pământeşti cu cei care sunt mai puţin norocoşi decât noi, Şi suntem chemaţi să proclamăm neîncetat moartea şi învierea Domnului până când va veni.

La sfârşitul Liturghiei oficiate în centrul sportiv „Eleftheria” din capitala Ciprului, Nicosia, secretarul general al Sinodului episcopilor, mons. Nicola Eterović a adresat câteva cuvinte de mulţumire şi l-a invitat pe papa Benedict al XVI-lea să consemneze documentul de lucru membrilor Consiliului special pentru Sinod.

Papa a spus că motoul ales pentru această Adunare sinodală ne vorbeşte despre comuniune şi mărturie, şi ne aminteşte cum membrii comunităţii creştine primare aveau „o singură inimă şi un singur suflet” (Cf Fap 4,32).
Apoi l-a amintit pe episcopul Luigi Padovese, preşedintele Conferinţei episcopale a Turciei, asasinat joi 3 iunie.
• Ştirea morţii sale, neprevăzută şi tragică, petrecută joi, ne-a surprins şi şocat pe toţi. Încredinţez sufletul său milostivirii lui Dumnezeu cel atotputernic, amintind cât de mult el s-a străduit, în special ca episcop, pentru înţelegerea reciprocă în domeniul interreligios şi cultural şi pentru dialogul între Biserici. Moartea sa este o chemare lucidă la vocaţia pe care toţi creştinii o împărtăşesc, de a fi, în orice împrejurare martori curajoşi a tot ceea ce este bun, nobil şi drept.

Episcopul Romei s-a referit mai întâi la locul unde se află Bisericile care vor celebra apropiatul Sinod al episcopilor.
„Orientul Mijlociu are un loc special în inima tuturor creştinilor - a spus, din moment ce acolo Dumnezeu s-a făcut cunoscut părinţilor noştri în credinţă. Din timpul în care Abraham a ieşit din Urul Caldeiilor ascultând de chemarea Domnului, până la moartea şi învierea lui Isus, lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu a fost împlinită prin indivizi şi popoare în patriile voastre. De atunci, mesajul Evangheliei s-a răspândit în toată lumea, dar creştinii din orice loc continuă să privească la Orientul Mijlociu cu reverenţă specială, din cauza profeţilor şi patriarhilor, a apostolilor şi a martirilor”.

Care sunt obiectivele Sinodului? Pontiful a identificat şase.
a. Adunarea specială a Sinodului Episcopilor convocată la cererea voastră, va încerca să aprofundeze legăturile de comuniune între membrii Bisericilor voastre locale
b. precum şi comuniunea aceloraşi Biserici între ele şi cu Biserica universală;
c. să încurajeze în mărturia credinţei voastre în Cristos, pe care voi o daţi în ţările unde această credinţă s-a născut şi s-a dezvoltat;
d. unii dintre voi îndură mari încercări datorate situaţiei actuale a regiunii:
• Adunarea specială este o ocazie pentru creştinii restului lumii să ofere un sprijin spiritual şi o solidaritate pentru fraţii şi surorile lor din Orientul Mijlociu,
e. să pună în relief valoarea importantă a prezenţei şi mărturiei creştine în ţările Bibliei, nu numai pentru comunitatea creştină la nivel mondial, dar deopotrivă pentru vecinii şi concetăţenii voştri: referinţă la educaţie, îngrijirea bolnavilor şi asistenţa socială - voi lucraţi pentru construirea societăţii.
• Voi doriţi să trăiţi în pace şi în armonie cu vecinii voştri evrei şi musulmani. Adesea lucraţi ca artizani ai păcii în procesul dificil de reconciliere.
f. ca drepturile voastre să fie respectate din ce în ce mai mult, inclusiv dreptul la libertatea de cult şi libertatea religioasă, şi ca să nu mai suferiţi discriminări de nici un fel.

La sfârşit episcopul Romei a făcut un apel în forma cuvenită către instanţele politice internaţionale: „Mă rog ca lucrările Adunării speciale să ajute la atragerea atenţiei comunităţii internaţionale asupra condiţiei acelor creştini din Orientul Mijlociu, care suferă din cauza credinţei lor, pentru ca să poată găsi soluţii juste şi durabile la conflictele care provoacă atâtea suferinţe.
• În legătură cu această gravă chestiune, repet apelul meu personal pentru un efort internaţional urgent şi concertat în scopul de a rezolva tensiunile care continuă în Orientul Mijlociu mai ales în Ţara Sfântă, înainte ca asemenea conflicte să conducă la o vărsare mai mare de sânge”.

Apoi papa Benedict al XVI-lea a consemnat rând pe rând câte un exemplar al documentului de lucru „Instrumentum laboris”, fiecărui membru al Consiliul special al Sinodului. Liturghia s-a încheiat cu recitarea rugăciunii Îngerul Domnului în limba latină şi binecuvântarea finală.

Înainte de recitarea antifonului marian „Angelus”, Papa a ţinut o scurtă dar densă alocuţiune mariană. A amintit două momente importante din viaţa Mariei: momentul Bunei Vestiri ca „un semn că Dumnezeu o alesese pe ea, umila sa slujitoare, pentru a coopera cu el în opera de mântuire” şi generozitatea răspunsului ei: „Prin acel ’da’ al său speranţa istoriei a devenit o realitate, Unicul pe care Israelul îl aşteptase îndelung a venit în lume, în istoria noastră. Despre el îngerul a anunţat că împărăţia sa nu va avea sfârşit (Lc 1,33).

Al doilea moment este cel al Mariei care plânge la picioarele crucii. „Puterile întunericului păreau că au învins…Dar şi în dezolarea Sâmbetei Sfinte certitudinea speranţei a susţinut-o până la bucuria dimineţii Paştelui. Şi noi - a conclus Sfântul Părinte - trăim în aceeaşi speranţă încrezătoare că Cuvântul făcut trup în sânul Mariei, nu ne va părăsi niciodată. El, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Mariei, întăreşte comuniunea care ne leagă împreună încât putem deveni martori ai săi şi ai puterii iubirii sale care vindecă şi împacă. Să o implorăm pe Fecioara Maria, Maica noastră, ca să mijlocească pentru noi toţi, pentru poporul Ciprului şi pentru Biserica din Orientul Mijlociu la Cristos Fiul său, Principele păcii.

După rugăciunea Îngerul Domnului, papa Benedict a ţinut să adreseze un salut Bisericii din Polonia cu ocazia beatificării duminica aceasta la Varşovia a preotului Jerzy Popiełuszko, asasinat brutal de regimul comunist în 1984.
• Slujirea plină de zel şi martirajul său sunt semnul biruinţei binelui asupra răului. Exemplul său şi mijlocirea sa să crească zelul preoţilor şi să înflăcăreze de iubire credincioşii laici.

Iată şi binecuvântarea apostolică finală dată de papa Benedict al XVI-lea duminică la terminarea Sfintei Liturghii celebrată la Palatul Sportului „Eleftheria” din capitala cipriotă, Nicosia.

Aici serviciul audio în versiune redusă: