Papa în Cipru. Celebrare ecumenică la Pafos: comuniunea bisercească în credinţa apostolică
este dar şi apel la misiune; sâmbătă la Nicosia
(RV - 4 iunie 2010)În cursul după amiezii la ora 14.30, papa Benedict al
XVI- s-a dus la Biserica „Haghia Kiriaki Chyrisopolitissa” pentru o celebrare ecumenică.
Este un loc de cult ortodox deschis şi catolicilor şi anglicanilor încă din 1987 din
voinţa episcopului ortodox de Paphos de atunci, actualul arhiepiscop al Ciprului,
Beatitudinea sa Hrysostomos al II-lea. Biserica se deschide spre situl arheologic
unde se află vestigiile bazilicii paleocreştine din secolul al IV-lea. Parohul
comunităţii catolice latine este părintele Elias care l-a primit pe Papa la capătul
micii străzi de acces. În apropierea bisericii se află „Coloana Sfântului Paul”, obiect
de devoţiune populară şi care trimite la tradiţia orală despre permanenţa Apostolului
Paul în insulă potrivit cărţii Faptele Apostolilor capitolul 13, 5-12. De fapt acesta
a fost pasajul biblic citit la celebrarea ecumenică. În interiorul bisericii, papa
Benedict s-a recules în rugăciune în faţa iconostasului înainte de a se duce în sacristie
pentru îmbrăcarea veşmintelor liturgice. Au participat la celebrare şi câţiva preoţi
şi câteva călugăriţe de clauzură. Papa a ieşit prin străvechea uşă centrală a bisericii
în faţa căreia se afla amenajat podiumul. Sute de credincioşi erau reuniţi în situl
arheologic.
La începutul celebrării arhiepiscopul ortodox al Ciprului, Hrysostomos
al II-lea l-a salutat pe episcopul Romei, Benedict al XVI-lea spunându-i bun venit
în insula „sfinţilor şi martirilor”, „în prima Biserică dintre neamurile păgâne, întemeiată
de Apostolii Barnaba, Paul şi Marcu”, „bun venit în Biserica Apostolilor aleşi de
Duhul Sfânt şi trimişi în toată lumea”. A evocat călătoria lui Barnaba şi Paul în
Cipru, de la Seleucia la Salamina şi Paphos, unde au predicat în sinagogi. Tocmai
în locul acesta se găsea sinagoga evreilor şi din acest loc Barnaba şi Paul au predicat
Cuvântul Domnului evreilor, acel cuvânt care nu poate fi ţinut în lanţuri. „Sanctitate,
de aici pornesc rădăcinile creştine ale Europei şi de aici temeliile noastre spirituale,
bazele civilizaţiei creştine europene. Pe bună dreptate Cipru este numită „perla creştinării
Europei”.
Arhiepiscopul a prezentat situaţia actuală a Ciprului, insula fiind
divizată în 1974. Suntem siguri că va sfârşi odată - a spus - acest mare martiriu
pe care Biserica îl îndură din 1974 împreună cu poporul creştin.
La începutul
cuvântului său, papa Benedict al XVI-lea a dresat celor prezenţi un salut în greacă
din prima Scrisoare a Sfântului Petru 1,2: • “Η χάρις και η ειρήνη ας είναι πλούσια
μαζί σας”, „Har vouă şi pace din belşug”. Με μεγάλη μου χαρά χαιρετώ εσάς που αντιπροσωπεύετε
τις διάφορες χριστιανικές κοινότητες παροόσες στην Κύπρο”, „Cu mare bucurie vă salut
pe voi care reprezentaţi comunităţile creştine prezente în Cipru.
În mod special,
Benedict al XVI-lea a mulţumit arhiepiscopului Hrysostomos al II-lea pentru cuvintele
de bun venit şi mitropolitului de Pafos, Gheorghios care îl găzduieşte. A salutat
şi creştinii celorlalte confesiuni, inclusiv cei care aparţin comunităţilor armeană,
luterană şi anglicană.
Papa a spus că este „un har extraordinar pentru noi
a fi reuniţi în rugăciune în această biserici „Agia Kiriakì Chrysopolitissa”, biserica
Preasfintei Doamne Acoperită cu Aur”. Cipru a fost prima etapă a călătoriilor misionare
ale Apostolului Paul. Puşi deoparte pentru sine de Duhul Sfânt, Paul împreună cu Barnaba,
originar din Cipru, şi Marcu, viitorul evanghelist, au ajuns mai întâi la Salamina,
unde au început să proclame cuvântul lui Dumnezeu în sinagogi.
Traversând
insula, au ajuns la Pafos, unde aproape de locul acesta au predicat în prezenţa proconsulului
roman Sergiu Paul. • De aici, din acest loc - a subliniat Pontiful- mesajul Evangheliei
a început să se răspândească în tot imperiul roman şi Biserica, întemeiată pe predicarea
apostolică, a fost capabilă să-şi înfigă rădăcinile în toată lumea cunoscută atunci.
Papa
s-a oprit apoi asupra importanţei „comuniunii în credinţa apostolică, care o leagă
cu toate Bisericile care păzesc aceeaşi regulă a credinţei. • Aceasta este comuniunea,
reală, deşi imperfectă, care deja acum ne uneşte, şi care ne îndeamnă să depăşim divizările
dintre noi şi să luptăm pentru a reface acea deplină uniune vizibilă, care este voită
de Domnul pentru toţi urmaşii săi”. • „Comuniunea bisericească în credinţa apostolică
- a continuat Papa - este atât un dar, cât şi un apel la misiune. Asemenea lui Paul
şi Barnaba, fiecare creştin prin botez, este „rezervat” ca să poarte mărturie profetică
în favoarea Domnului înviat şi Evangheliei sale de reconciliere, de îndurare şi de
pace.
În atare context, Adunarea specială pentru Orientul Mijlociu a Sinodului
Episcopilor, care se va reuni la Roma în luna octombrie, va reflecta despre rolul
vital al creştinilor în regiune, îi va încuraja în mărturia lor pentru Evanghelie
şi îi va ajuta să promoveze mai mult dialog şi cooperare între creştini în toată regiunea.
• Semnificativ, lucrările Sinodului vor fi îmbogăţite de prezenţa delegaţilor
fraterni ai celorlalte Biserici şi Comunităţi creştine din zonă, ca semn al angajării
comune în serviciul cuvântului lui Dumnezeu şi al deschiderii noastre la puterea harului
său care reconciliază”.
Pontiful a menţionat semnificaţia Conferinţei Misionare
de la Edinburgh în Scoţia de acum o sută de ani - şi amintită în aceste zile printr-o
importantă Conferinţă a confesiunilor creştine tot la Edinburgh: • Este vorba
de o întâlnire care în „conştiinţa că divizările dintre creştini erau un obstacol
în calea răspândirii Evangheliei a dat origine mişcării ecumenice moderne”. Este o
chemare „la a redescoperi un dialog plin de răbdare şi sincer, la a găsi căile pentru
a ne apropia unii de alţii, depăşind controversele din trecut”.
Biserica în
Cipru, care se dovedeşte a fi ca o punte între Orient şi Occident, a contribuit mult
la acest proces de reconciliere. Calea care conduce la obiectivul deplinei comuniuni
nu va fi desigur lipsit de dificultăţi, dar Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă
a Ciprului sunt angajate să înainteze pe drumul dialogului şi cooperării fraterne”. •
La sfârşit Papa a evocat amintirea Sfinţilor Ciprului, în special pe Sfântul Epifaniu,
episcop de Salamina. „Să cerem Sfinţilor Barnaba şi Epifaniu, Sfinţilor Petru şi Paul
şi tuturor Sfinţilor lui Dumnezeu, să binecuvânteze comunităţile noastre, să ne păstreze
în credinţa Apostolilor şi să conducă paşii noştri pe calea unităţii, a iubirii şi
păcii”.
La sfârşitul celebrării ecumenice, Benedict al XVI-lea a intrat pentru
câteva minute în sacristie şi a binecuvântat o placă inaugurală pentru o nouă „Casă
de bătrâni” realizată de Comunitatea catolică latină la Pafos.
De la Pafos,
papa Benedict al XVI-lea s-a transferat cu automobilul la Nicosia capitala Ciprului
divizată în 1974. Prin oraş trece linia verde de demarcaţie şi zona sub controlul
forţelor de pace ale Naţiunilor Unite. Aici se află sediul nunţiaturii apostolice
unde Pontiful rămâne pentru odihna de noapte. Sediul este înglobat în Conventul franciscan
„Sfânta Cruce”, proprietate a Custodiei Ţării Sfinte.
Programul călătoriei
apostolice în Cipru cuprinde sâmbătă şase momente principale: vizita de curtoazie
la preşedintele Republicii în palatul prezidenţial din Nicosia, dimineaţa la ora 9.15;
întâlnirea cu autorităţile civile şi membrii corpului diplomatic în acelaşi palat
prezidenţial; întâlnirea cu comunitatea catolică din Cipru, la Şcoala elementară „Sfântul
Maron” la 10.45; apoi la 12.15, vizita de curtoazie la Preafericirea Sa Hrisostomos
al II-lea, arhiepiscop ortodox al Ciprului la sediul arhiepiscopal; la 13.30, prânzul
cu Beatitudinea Sa Hrysostomos al II-lea împreună cu delegaţiile respective la acelaşi
sediu arhiepiscopal iar la ora 17.30 Sfânta Liturghie cu preoţii, călugării, călugăriţele,
diaconii, catiheţii şi membrii Mişcărilor bisericeşti din Cipru în Biserica „Sfânta
Cruce” din Nicosia. La liturghie, rugăciunile vor fi rostite în greacă, latină şi
engleză.