(RV – 2 iunie 2010) „A reînnoi speranţa. A căuta justiţia”: acesta este subiectul
asupra căruia au fost consultate Conferinţele Episcopale ale Americilor în domeniul
migraţiilor, la nivel regional. Consultările se desfăşoară între 2 şi 4 iunie, la
Washington, în Statele Unite. În deschiderea lucrărilor şi intervenţia monseniorului
Antonio Maria Vegliò, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Migranţi şi Itineranţi. „Migranţii,
refugiaţii şi cei traficaţi – subliniază prelatul – sunt persoane ca şi noi” care,
însă „sunt constrânse să fugă din casele şi din oraşele lor din cauza persecuţiilor,
a nevoii de a supravieţui sau în căutarea unei vieţi mai bune pentru sine şi propriile
familii”. Sunt 38 de milioane în prezent imigraţii regulari în Statele Unite ale
Americii, iar 12 milioane sunt cei fără documente în regulă. „Dacă migraţia este
un fenomen al oricărei epoci”, observă preşedintele departamentului vatican pentru
migranţi, „punctul de plecare” pentru a-i sluji pe aceşti fraţi este înţelegerea situaţiei
în toate dimensiunile sale (personale, sociale, economice şi politice), în lumina
Cuvântului lui Dumnezeu şi a se lăsa implicaţi, înfruntând „şi acei factori care cauzează
dezrădăcinarea acestor persoane”.
„Prezenţa activă a persoanelor născute în
afara Statelor Unite – subliniază mons. Vegliò se află la unul din cele mai înalte
niveluri din ultimii 100 de ani” în continentul american. Şi schimbările se observă
oriunde, „începând cu rapida introducere a limbii spaniole vorbite în Biserici; apoi,
activitatea pastorală care depinde mult de preoţii străini, ca să nu mai vorbim de
numeroasele restaurante etnice în anumite cartiere”. Sunt „semnele externe ale
unei societăţi în schimbare” care, însă, nu oglindesc o creştere în acceptarea celuilalt
şi o disponibilitate faţă de o schimbare reciprocă, atât din parte celor care vin,
cât şi din partea populaţiei autohtone”
În ceea ce priveşte refugiaţii, Statele
Unite au acceptat peste 2 milioane, în ultimii 30 de ani şi între 2008 şi 2009 au
venit aproximativ 135 de mii, susţinuţi de o subvenţie din partea guvernului pentru
o scurtă perioadă, dar destinaţi să intre să facă parte din categoria americanilor
săraci. Sunt apoi numeroasele victime ale traficului de fiinţe umane cu scop de
exploatare sexuală, muncă forţată, recrutarea copiilor soldat, adopţii ilegale, persoane
înşelate şi adesea supuse unor forme moderne de sclavie. De aici şi avertizarea îndemn
a monseniorului Vegliò, care este valabilă şi pentru Biserică şi organizaţii ecleziale,
şi anume de a nu întoarce privirea de la cel sărac, dar de a ne înmuia inimile şi
de a sparge zidurile propriei lumi egoiste.