Benedict al XVI-lea la „Angelus” vorbeşte despre Preasfânta Treime: cu semnul Crucii
Dumnezeu îmbrăţişează persoanele noastre. Amintită apropiata călătorie apostolică
în Cipru
(RV - 30 mai 2010) Misterul Preasfintei Treimi, celebrat în prima duminică
după Rusalii şi apropiata călătorie apostolică în Cipru, de la 4 la 6 iunie,
cu o conotaţie ecumenică puternică pe lângă cea pastorală, Sunt două din temele
cărora Benedict al XVI-lea le-a dedicat reflecţia sa înainte de recitarea rugăciunii
Îngerul Domnului împreună cu cei aproximativ 50 de mii de pelerini
reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru.
Papa
s-a oprit în mod special asupra semnului Crucii, prin care creştinii amintesc „numele
lui Dumnezeu”, unu şi întreit.
Un gest făcut adesea în grabă, sau multe şi
mai în grabă, trasat pe frunte, pe piept şi pe umeri de toţi cei care se onorează
cu numele de creştini. Dar în clipele foarte scurte care servesc pentru a-l trasa
se împlineşte un profund act de credinţă ce trimite la Preasfânta Treime, care din
ziua Botezului îşi „ia locuinţă în noi. Celor 50 de mii de persoane care îl ascultau
cu atenţie papa Benedict le-a vorbit despre importanţa semnului Crucii folosind o
meditaţie a unui mare teolog german de origine italiană, Romano Guardini care a pus
în lumină semnificaţiile spirituale care se concentrează într-o gest care riscă să
fie ceva automat.
Dar să ascultăm în întregime alocuţiunea Pontifului: •
Iubiţi fraţi şi surori, după timpul pascal, încheiat duminica
trecută cu Rusaliile, Liturgia a revenit la „Timpul ordinar”. Asta nu vrea să
spună însă că străduinţa creştinilor trebuie să se micşoreze, din contra, intraţi
în viaţa dumnezeiască prin Sacramente, suntem chemaţi zilnic să fim deschişi lucrării
harului pentru a înainta în iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Duminica
de azi a Preasfintei Treimi, într-un anume sens, recapitulează revelaţia lui Dumnezeu
realizată în misterele pascale: • moartea şi învierea lui Cristos, înălţarea
sa la dreapta Tatălui şi revărsarea Duhului Sfânt. Mintea şi limbajul uman sunt
inadecvate să explice relaţia existentă între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi cu toate
acestea Părinţii Bisericii au încercat să ilustreze misterul lui Dumnezeu, Unu şi
Întreit trăindu-l în propria existenţă cu profundă credinţă.
Treimea divină,
de fapt, îşi ia locuinţă în noi în ziua Botezului: „Eu te botez - spune slujitorul
- în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”. Numele lui Dumnezeu, în care
am fost botezaţi, noi îl amintim de fiecare dată când ne facem semnul crucii. Teologul
Romano Guradini, cu referinţă la semnul crucii, observă: • "Îl facem
înainte de rugăciune, pentru ca să…ne pună în ordine sub aspect spiritual;
să concentreze în Dumnezeu gânduri, inimă şi voinţă; după rugăciune, pentru ca
să rămână în noi ceea ce Dumnezeu ne-a dat…
• El îmbrăţişează toată
fiinţa, trup şi suflet…şi totul devine consacrat în numele lui Dumnezeu unu şi întreit”
(Lo spirito della liturgia. I santi segni, Brescia 2000, 125-126).
În
semnul crucii şi în numele lui Dumnezeu cel viu este cuprins, de aceea, anunţul care
generează credinţa şi inspiră rugăciunea. Şi, cum Isus promite apostolilor în Evanghelie
că „atunci când va veni el, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul” (In
16,13), aşa se întâmplă la Liturghia duminicală, când preoţii împart, din săptămână
în săptămână, pâinea Cuvântului şi a Euharistiei. • Şi Sfântul Paroh
de Ars amintea aceasta credincioşilor săi: „Cine a primit sufletul vostru - spunea
- la prima intrare în viaţă? Preotul. Cine îl nutreşte pentru a-i da puterea să
facă pelerinajul său? Preotul. Cine îl va pregăti să apară înaintea lui Dumnezeu,
spălându-l pentru ultima dată în sângele lui Isus Cristos?... tot preotul” (Scrisoarea
de proclamare a Anului Sfintei Preoţii).
Dragi prieteni, să ne însuşim
rugăciunea Sfântului Ilariu din Poitiers: „Păstrează necontaminată această credinţă
dreaptă care este în mine şi, până la ultima mea respiraţie, dă-mi deopotrivă acest
glas al conştiinţei mele, ca să rămân mereu fidel faţă de ceea am mărturisit în regenerarea
mea, când am fost botezat în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt” (De Trinitate,
XIII, 57, CCL 62/A, 627). Invocând-o pe Fericita Fecioara Maria, prima creatură pe
deplin locuită de Preasfânta Treime, să-i cerem ocrotirea ei pentru a continua bine
pelerinajul nostru pământesc.
După recitarea rugăciunii „Angelus - Îngerul
Domnului” şi înainte de saluturile în diferite limbi papa Benedict al XVI-lea s-a
referit la Liturghia cu ritul beatificării oficiată în Bazilica Sfânta Maria Maggiore
din Roma şi la apropiata sa călătorie apostolică în Cipru.
Dimineaţa aceasta
la Roma în Bazilica Santa Maria Maggiore a fost celebrată beatificarea Mariei Pierina
De Micheli, călugăriţă din Institutul Fiicelor Neprihănitei Zămisliri din Buenos Aires.
Giuseppina - acesta este numele ei de Botez - s-a născut în 1890 la Milano, într-o
familie profund religioasă, unde au înflorit mai multe vocaţii la preoţie şi viaţa
călugărească. La 23 de ani şi ea a pornit pe acest drum dedicându-se cu pasiune serviciului
educativ, în Argentina şi în Italia. • Domnul i-a dăruit o devoţiune
extraordinară pentru Sfânta Faţă, care a susţinut-o mereu în încercări şi în boală.
A murit în 1945 iar rămăşiţele ei pământeşti se odihnesc la Roma în Institutul „Duhul
Sfânt”.
Vorbind în engleză papa Benedict al XVI-lea a amintit că săptămâna
aceasta efectuează o călătorie apostolică în Cipru pentru a întâlni şi a se ruga
cu credincioşii de acolo, catolici şi ortodocşi şi ca să consemneze Instrumentum laboris
- Documentul de lucru pentru Adunarea specială a Sinodului Episcopilor din Orientul
Mijlociu care se va desfăşura în luna octombrie în Vatican. • Vă cer
rugăciuni pentru pacea şi prosperitatea întregului poporul din Cipru, precum şi pentru
pregătirile Adunării Speciale Sinodale.
Salutând pelerinii
polonezi, Sfântul Părinte a spus că este aproape cu o rugăciune specială de persoanele
lovite de inundaţii şi a încredinţat Preasfintei Treimi dificultăţile lor. Maria care
mijloceşte pentru noi să ne ajute să înţelegem planurile Providenţei lui Dumnezeu.
În italiană, a salutat în special grupul din Pordenone venit să onoreze memoria cardinalului
Celso Constantini, al cărui jurnal intitulat „Pe marginea războiului, 1938-1947” a
fost prezentat zilele trecute la Roma. • Papa a spus că este o publicaţie de
mare interes istoric. Cardinalul Constantini, foarte legat de papa Pius al XII, l-a
scris pe când era secretar al Congregaţiei de Propaganda Fide. Jurnalul său cuprinde
mărturii despre opera imensă desfăşurată de Sfântul Scaun în acei ani dramatici pentru
a favoriza pacea şi ajuta pe toţi cei nevoiaşi. Pontiful a salutat de asemenea
Mişcarea Iubirii Familiale care a promovat câteva întâlniri asupra rădăcinilor creştine
ale familiei şi societăţii.
După recitarea rugăciunii „Angelus - Îngerul Domnului”
Sfântul Părinte a invocat peste cei prezenţi în Piaţa San Pietro pentru întâlnirea
duminicală, binecuvântarea sa apostolică pe care o extinde la toţi cei care în spirit
de credinţă o primesc pe calea undelor la radio sau televiziune.