2010-05-29 17:08:23

Papa îl celebrează pe părintele Matteo Ricci, în al IV-lea centenar al morţii: exemplul său să stimuleze un nou dialog între Evanghelie şi cultura chineză


(RV - 29 mai 2010) Reînnoita întâlnire între Evanghelie şi „cultura sa milenară” va permite Chinei să se bucure „de roade abundente de bine”. Este convingerea cu care Benedict al XVI-lea a încheiat sâmbătă dimineaţă intervenţia sa în Aula Paul al VI-lea din Vatican. Circa opt mii de persoane, în cea mai mare parte din regiunea italiană Marche, au participat la audienţa acordată de Pontif pentru cel de-a IV-lea centenar al morţii părintelui Matteo Ricci. Călugărul iezuit, originar din Macerata, a fost protagonist între secolele 16 şi 17 al unui extraordinar proces de aculturaţie a Evangheliei în marea ţară orientală, împreună cu alte ilustre personalităţi chineze ale timpului, care s-au convertit la creştinism.

Pentru a-i înţelege măreţia, nu doar religioasă şi niciodată prea îndelung celebrată, este suficient să aruncăm o privire în „Muzeul Mileniului” din Pechin. În acele săli, „doar doi străini sunt amintiţi între oamenii mari ai istoriei”: unul este Marco Polo, altul este părintele Matteo Ricci. A amintit aceasta, mulţimii din Aula Paul al VI-lea, un Benedict al XVI-lea care nu face nimic pentru a-şi reţine admiraţia pentru misionarul iezuit, decedat la Pechin pe 11 mai 1610. „Privilegiul extraordinar” de a fi îngropat în pământ chinez, „de neconceput pentru un străin”, denotă marea stimă de care se bucura părintele Ricci, până în camerele împăratului.

Între figurile „de mare statură” care s-au distins prin „zelul şi curajul de a-l purta pe Cristos în ţinuturi noi şi îndepărtate”, părintele Ricci, a afirmat Pontiful:
Este un caz singular de sinteză reuşită între vestirea Evangheliei şi dialogul cu cultura poporului la care e purtată, un exemplu de echilibru între claritate doctrinară şi prudentă acţiune pastorală. Nu numai învăţarea profundă a limbii, dar şi asumarea stilului de viaţă şi al uzanţelor claselor culte chineze, rod de studiu şi de exerciţiu plin de răbdare şi clarvăzător, au făcut astfel ca părintele Ricci să fie acceptat de chinezi cu respect şi stimă, nu ca un străin, da ca ’Maestrul marelui Occident’”.

Şi maestru a fost într-adevăr, a continuat papa Benedict, în cei doi versanţi care i-au caracterizat misiunea: aculturaţia chineză a anunţului evanghelic şi prezentarea pentru China a culturii şi ştiinţei occidentale, conform unei viziuni absolut creştine care nu se pune în serviciul ştiinţei, ci al omului:
Un umanism care consideră persoana integrată în contextul său, îi cultivă valorile morale şi spirituale, preluând tot ce se află pozitiv în tradiţia chineză şi oferindu-se să o îmbogăţească prin contribuţia culturii occidentale dar, mai ales, prin înţelepciunea şi adevărul lui Cristos. Părintele Ricci nu se duce în China pentru a purta acolo ştiinţa şi cultura Occidentului, ci pentru a purta Evanghelia, pentru a-l face cunoscut pe Dumnezeu.

Dar nu ar fi avut succes misiunea sa, nici nu s-a înţelege importanţa ei, fără a acorda o pondere justă, a recunoscut Benedict al XVI-lea, „rolului” şi „influenţei interlocutorilor săi chinezi”:
Alegerile făcute de el nu depindeau de o strategie abstractă de aculturaţie a credinţei, dar de ansamblul evenimentelor, întâlnirilor şi experienţelor pe care le făcea, motiv pentru care ceea ce a putut realiza este mulţumită şi întâlnirii cu chinezii; o întâlnire trăită în multe moduri, dar aprofundată prin raportul cu unii prieteni şi ucenici, în special patru celebri convertiţi, ’pilaştri al Bisericii chineze în faza naşterii ei’.

În particular, Sfântul Părinte a amintit doi dintre aceşti prieteni şi discipoli: renumitul, pe atunci, om de ştiinţă şi literat, XU Guangqi - care între altele l-a convins pe părintele Ricci să traducă în chineză cea mai importantă operă de geometrie a Greciei antice, „Elementele” lui Euclide - precum şi Li Zihzao, alt intelectual convertit la creştinism care l-a ajutat pe călugărul iezuit să realizeze o ediţie modernă a hărţii lumii, care le-a deschis chinezilor o nouă imagine a planetei.

Fidelitate faţă de Cristos, „iubire profundă” pentru China, inteligenţă şi studiu, viaţă virtuoasă: Benedict al XVI-lea a încheiat formulând auspicii ca amintirea părintelui Ricci şi a oamenilor care au colaborat cu el să fie, a spus, „ocazie de rugăciune pentru Biserica din China şi pentru întregul popor chinez, cum facem în fiecare an, pe 24 mai, adresându-ne Preasfintei Fecioare Maria, venerată în renumitul sanctuar de la She Shan la Shanghai”:
Să fie şi de imbold şi încurajare la a trăi cu intensitate credinţa creştină, în dialog cu diferitele culturi, dar în certitudinea că în Cristos se realizează adevăratul umanism, deschis spre Dumnezeu, bogat în valori morale şi spirituale şi capabil să răspundă dorinţelor celor mai profunde ale sufletului omenesc. Şi eu, ca părintele Matteo Ricci, exprim astăzi profunda mea stimă pentru nobilul popor chinez şi pentru cultura sa milenară, convins că o reînnoită întâlnire a lor cu creştinismul va aduce roade abundente de bine, aşa cum atunci a favorizat o convieţuire paşnică între popoare.

Aici serviciul audio: RealAudioMP3








All the contents on this site are copyrighted ©.