Papa îl celebrează pe părintele Matteo Ricci, în al IV-lea centenar al morţii: exemplul
său să stimuleze un nou dialog între Evanghelie şi cultura chineză
(RV - 29 mai 2010) Reînnoita întâlnire între Evanghelie şi „cultura
sa milenară” va permite Chinei să se bucure „de roade
abundente de bine”. Este convingerea cu care Benedict al XVI-lea a încheiat sâmbătă
dimineaţă intervenţia sa în Aula Paul al VI-lea din Vatican. Circa opt mii de persoane,
în cea mai mare parte din regiunea italiană Marche, au participat la audienţa acordată
de Pontif pentru cel de-a IV-lea centenar al morţii părintelui Matteo Ricci. Călugărul
iezuit, originar din Macerata, a fost protagonist între secolele 16 şi 17 al unui
extraordinar proces de aculturaţie a Evangheliei în marea ţară orientală, împreună
cu alte ilustre personalităţi chineze ale timpului, care s-au convertit la creştinism.
Pentru
a-i înţelege măreţia, nu doar religioasă şi niciodată prea îndelung celebrată, este
suficient să aruncăm o privire în „Muzeul Mileniului” din Pechin. În acele săli, „doar
doi străini sunt amintiţi între oamenii mari ai istoriei”: unul este Marco Polo, altul
este părintele Matteo Ricci. A amintit aceasta, mulţimii din Aula Paul al VI-lea,
un Benedict al XVI-lea care nu face nimic pentru a-şi reţine admiraţia pentru misionarul
iezuit, decedat la Pechin pe 11 mai 1610. „Privilegiul extraordinar” de a fi îngropat
în pământ chinez, „de neconceput pentru un străin”, denotă marea stimă de care se
bucura părintele Ricci, până în camerele împăratului.
Între figurile „de mare
statură” care s-au distins prin „zelul şi curajul de a-l purta pe Cristos în ţinuturi
noi şi îndepărtate”, părintele Ricci, a afirmat Pontiful: • Este un caz
singular de sinteză reuşită între vestirea Evangheliei şi dialogul cu cultura poporului
la care e purtată, un exemplu de echilibru între claritate doctrinară
şi prudentă acţiune pastorală. Nu numai învăţarea profundă a limbii, dar şi asumarea
stilului de viaţă şi al uzanţelor claselor culte chineze, rod de studiu şi de exerciţiu
plin de răbdare şi clarvăzător, au făcut astfel ca părintele Ricci să fie acceptat
de chinezi cu respect şi stimă, nu ca un străin, da ca ’Maestrul marelui Occident’”.
Şi
maestru a fost într-adevăr, a continuat papa Benedict, în cei doi versanţi care i-au
caracterizat misiunea: aculturaţia chineză a anunţului evanghelic şi prezentarea pentru
China a culturii şi ştiinţei occidentale, conform unei viziuni absolut creştine care
nu se pune în serviciul ştiinţei, ci al omului: • Un umanism care consideră
persoana integrată în contextul său, îi cultivă valorile morale şi spirituale, preluând
tot ce se află pozitiv în tradiţia chineză şi oferindu-se să o îmbogăţească prin contribuţia
culturii occidentale dar, mai ales, prin înţelepciunea şi adevărul lui
Cristos. Părintele Ricci nu se duce în China pentru a purta acolo ştiinţa şi cultura
Occidentului, ci pentru a purta Evanghelia, pentru a-l face cunoscut pe Dumnezeu.
Dar
nu ar fi avut succes misiunea sa, nici nu s-a înţelege importanţa ei, fără a acorda
o pondere justă, a recunoscut Benedict al XVI-lea, „rolului” şi „influenţei interlocutorilor
săi chinezi”: • Alegerile făcute de el nu depindeau de o strategie abstractă
de aculturaţie a credinţei, dar de ansamblul evenimentelor, întâlnirilor şi experienţelor
pe care le făcea, motiv pentru care ceea ce a putut realiza este mulţumită şi întâlnirii
cu chinezii; o întâlnire trăită în multe moduri, dar aprofundată prin raportul
cu unii prieteni şi ucenici, în special patru celebri convertiţi, ’pilaştri al Bisericii
chineze în faza naşterii ei’.
În particular, Sfântul Părinte a amintit doi
dintre aceşti prieteni şi discipoli: renumitul, pe atunci, om de ştiinţă şi literat,
XU Guangqi - care între altele l-a convins pe părintele Ricci să traducă în chineză
cea mai importantă operă de geometrie a Greciei antice, „Elementele” lui Euclide -
precum şi Li Zihzao, alt intelectual convertit la creştinism care l-a ajutat pe călugărul
iezuit să realizeze o ediţie modernă a hărţii lumii, care le-a deschis chinezilor
o nouă imagine a planetei.
Fidelitate faţă de Cristos, „iubire profundă” pentru
China, inteligenţă şi studiu, viaţă virtuoasă: Benedict al XVI-lea a încheiat formulând
auspicii ca amintirea părintelui Ricci şi a oamenilor care au colaborat cu el să fie,
a spus, „ocazie de rugăciune pentru Biserica din China şi pentru întregul popor chinez,
cum facem în fiecare an, pe 24 mai, adresându-ne Preasfintei Fecioare Maria, venerată
în renumitul sanctuar de la She Shan la Shanghai”: • Să fie şi de imbold
şi încurajare la a trăi cu intensitate credinţa creştină, în dialog cu diferitele
culturi, dar în certitudinea că în Cristos se realizează adevăratul umanism, deschis
spre Dumnezeu, bogat în valori morale şi spirituale şi capabil să răspundă dorinţelor
celor mai profunde ale sufletului omenesc. Şi eu, ca părintele Matteo Ricci, exprim
astăzi profunda mea stimă pentru nobilul popor chinez şi pentru cultura sa milenară,
convins că o reînnoită întâlnire a lor cu creştinismul va aduce roade abundente de
bine, aşa cum atunci a favorizat o convieţuire paşnică între popoare.