Rugăciune în bazilica Sfântul Petru pentru ispăşirea abuzurilor comise de preoţi

(RV - 29 mai 2010) O dimineaţă de adoraţie euharistică şi de rugăciune pentru ispăşirea abuzurilor comise de unii preoţi s-a desfăşurat sâmbătă dimineaţă 29 mai la altarul Catedrei din Bazilica San Pietro. Promovată de studenţii universităţilor pontificale din Roma, ca gest de solidaritate faţă de Benedict al XVI-lea, iniţiativa a fost patronată de cardinalul Angelo Comastri, arhiprezibterul bazilicii şi vicar general al Papei pentru Statul Cetăţii Vaticanului. Adoraţia euharistică a fost urmată de meditaţia condusă de mons, Charles J. Scicluna, promotor de justiţie în cadrul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, care a pornit de la avertismentul sever dat de Isus, şi reprodus de Evanghelia după Marcu: „Oricine duce la păcat pe unul dintre aceştia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare” (Mc 9,42).
Mons. Scicluna a repropus interpretarea pe care o dă acestui pasaj Sfântul Grigore cel Mare în Regula Pastorală, în capitolul doi al primei părţi, dedicată „Calităţilor cerute unui păstor de suflete”, şi intitulat „Să nu ocupe locul de conducere a sufletelor cei care în modul lor de a trăit nu îndeplinesc ceea ce au învăţat prin studiu”. Comentând fraza lui Isus, Sfântul Grigore cel Mare scria: „Piatra de moară înseamnă acea întoarcere obositoare asupra lor înşişi a vieţii lumii, iar adâncul mării indică osânda veşnică. De aceea, cine îmbrăcându-se cu aparenţa sfinţeniei ruinează pe alţii cu cuvântul şi cu exemplul, ar fi în mod cert mai bine pentru el să-l fi târât la moarte faptele sale pământeşti când era în starea de laic, mai degrabă decât ca funcţiile sale sacre să-l fi indicat altora - în vinovăţia sa - ca exemplu de imitat. Cel puţin dacă ar fi căzut singur l-ar fi chinuit o pedeapsă infernală oricum mai suportabilă”.