Papa la audienţa generală: de la Fatima un mesaj de mângâiere şi speranţă, dincolo de ororile istoriei

(RV - 19 mai 2010) Este cunoscut că în calendarul anual al Papei, miercurea este ziua audienţei generale. Episcopul Romei se prezintă credincioşilor în marea aulă „sub cerul liber” a Pieţii Sfântul Petru. Automobilul cunoscut cu numele de „papamobil, care traversează sectoarele, trecând prin mulţime, duce gândul la un mic pelerinaj domestic: o călătorie în vasta şi felurita geografie a credincioşilor provenind din orice colţ al lumii - nu mult diferită, în fond, de cele pe care, în aceşti cinci ani, l-au purtat pe Benedict al XVI-lea să atingă cele cinci continente.

La întoarcerea din călătoria apostolică în Portugalia unde s-a aflat între 11 şi 14 mai, Papa a regăsit miercuri piaţa sa în sărbătoare, în cântece de coruri, steaguri, saluturi şi pancarte voind să exprime sentimente de afecţiune, de bucurie pentru faptul de a fi împreună. Şi apoi, sunetele nelipsitei bande muzicale, venită din vreo ţara europeană sau mult mai de departe. Care scenă din lume poate valora mai mult decât acest amfiteatru în care au pus mâna dovedindu-şi iscusinţa şi talentul artişti ca Michelangelo şi Bernini?

Tot mai deprins şi simţindu-se în largul său în acest climat de bucurie dar nu distrat de acest gen de adunări, papa Benedict al XVI-lea pare nu numai că aşteaptă ci că vrea să preîntâmpine una după alta, asemenea întâlniri care valorează mult mai mult decât o simplă întâlnire de masă. Clima este aceea a unei adunări de familie, dar cu chipurile care se schimbă şi se reînnoiesc, deşi sfârşind prin a alcătui mereu acelaşi mozaic de culori.

Dragi fraţi şi surori, astăzi doresc să reparcurg împreună cu voi diferitele etape ale călătoriei apostolice pe care am efectuat-o zilele trecute în Portugalia, mânat mai ales de un sentiment de recunoştinţă faţă de Fecioara Maria, care la Fatima a transmis vizionarilor şi pelerinilor o intensă iubire pentru succesorul lui Petru.

În piaţa spre care se deschid ferestrele casei, papa Benedict, cum a făcut mereu, a povestit călătoria sa, ca unei familii rămasă acasă în aşteptare, şi acum dornică şi nerăbdătoare să cunoască şi să împărtăşească impresiile.

Dar ce le-a spus Benedict al XVI-lea celor aproximativ 30 de mii de pelerini prezenţi miercuri dimineaţă la audienţa generală în Piaţa San Pietro?
• Aşa cum vă cerusem să-mi însoţiţi vizita pastorală cu rugăciunea, acum vă cer să vă uniţi cu mine în a aduce mulţumiri Domnului pentru buna desfăşurare şi încheiere a ei. Încredinţez Domnului roadele pe care le-a adus şi le va aduce pentru comunitatea bisericească portugheză şi pentru întreaga populaţie.

De la Fatima ne vine un mesaj plină de mângâiere, nu de teamă. Benedict al XVI-lea a invitat o lume prea adesea lipsită de încredere să nu deformeze ceea ce într-o zi în urmă cu 93 de ani Maica Domnului le-a spus celor trei copii portughezi, arătându-li-se în acel „spaţiu privilegiat” pe care cerul l-a deschis asupra pământului. Un spaţiu care de atunci, a afirmat Pontiful, învaţă să sperăm în „milostivirea divină care vindecă şi salvează.
• Este un mesaj centrat pe rugăciune, pe pocăinţă şi convertire, ce trece dincolo de ameninţările, primejdiile şi ororile istoriei, pentru a invita omul să aibă încredere în lucrarea lui Dumnezeu, să cultive marea Speranţă, să facă experienţa harului Domnului pentru a fi cuprins de pasiune faţă de el, izvorul iubirii şi al păcii.

Sub cerul cenuşiu al unei primăveri care întârzie să sosească de-a binelea, Benedict al XVI-lea a vorbit de experienţa profundă şi bogată în daruri spirituale, care chiar de la prima oră şi de la prima percepţie a fost aceea de a se simţi tovarăş de călătorie al unui om care a văzut unite în mod extraordinar sub semnul Fecioarei Maria de la Fatima, destinele propriei vieţi şi misiunii sale:
• De-a lungul călătoriei, efectuată cu ocazia celei de-a zecea aniversări a beatificării păstoraşilor Iacinta şi Francisc, m-am simţit susţinut spiritual de iubitul meu predecesor, venerabilul Ioan Paul al II-lea, care s-a dus de trei ori la Fatima, mulţumind acelei „mâini invizibile” care l-a scăpat de la moarte în atentatul din 13 mai, aici, în Piaţa San Pietro.

Seara, la sosire, - a spus - am celebrat Sfânta Liturghie la Lisabona în scenariul încântător al cunoscutei „Terreiro do Paço”, Piaţa Palatului care se deschide spre râul Tejo. A fost o adunare liturgică de sărbătoare şi de speranţă, animată de participarea bucuroasă a foarte mulţi credincioşi. În capitală, de unde au plecat în decursul secolelor atâţi misionari ca să poarte Evanghelia în multe continente, am încurajat diferitele componente ale Bisericii locale la o viguroasă acţiune de evanghelizare în diferitele domenii ale societăţii, pentru a fi semănători de speranţă într-o lume marcată de neîncredere. În special am îndemnat credincioşii să fie vestitori ai morţii şi învierii lui Cristos, inima creştinismului, centrul şi punctul de sprijin al credinţei noastre şi motivul bucuriei noastre.

Da la „sărbătoarea credinţei şi a speranţei”, care a fost Sfânta Liturghie din capitala portugheză la întâlnirea cu reprezentanţii lumii culturii la Centrul cultural din Belém, totul s-a condensat într-un imperativ, acela de a redescoperi Evanghelia şi a se convinge că valorile sale sunt un patrimoniu ce nu poate fi trecut sub tăcere nici uitat:
• În acest nobil pământ, ca în fiecare altă ţară marcată profund de creştinism, e posibil a construi un viitor de înţelegere fraternă şi de colaborare cu celelalte instanţe culturale, deschizându-se reciproc la un dialog sincer şi respectuos.

De la Lisabona la Cova d’Iria, la Fatima pentru a se scufunda, a spus Benedict al XVI-lea, „într-o reală atmosferă mistică, în care se simte în mod aproape palpabil prezenţa Maicii Domnului”. Papa, „pelerin cu pelerinii” a încredinţat Fecioarei Maria - a spus miilor de persoane care îl ascultau miercuri în Piaţa San Pietro - bucuriile, aşteptările şi suferinţele lumii, precum şi viaţa preoţilor, a persoanelor consacrate, călugări şi călugăriţe Inimii Neprihănite a Mariei.

Şi fluviul de foc al procesiunii nocturne, cu sute de mii de pelerini purtând în mâini lumânări aprinse, a subliniat Pontiful, a dat concreteţe şi înfăţişare forţei credinţei, exprimată la Fatima mai ales de mulţimile care recită Rozariul:
• Această rugăciune atât de dragă poporului creştin a găsit în Fatima un centru propulsor pentru întreaga Biserica şi lumea toată. ’Doamna Albă” în apariţia din 13 iunie, le-a spus celor trei păstoraşi: ’Vreau să recitaţi Rozariul în toate zilele’. Am putea spune că Fatima şi Rozariul sunt aproape un sinonim.

Terminând prezentarea unui rezumat al catehezei în celelalte limbi, Benedict al XVI-lea a amintit credincioşilor actuala perioadă liturgică a Bisericii, caracterizată de Novena Rusaliilor. Pentru tineri, invitaţia a fost „ca să fie docili la acţiunea Spiritului Sfânt”, pentru cei bolnavi, la a-l primi ca Mângâietor care „să-i ajute să transforme suferinţa în ofrandă plăcută lui Dumnezeu pentru binele fraţilor”, în timp ce pentru cei recent căsătoriţi, urarea Papei pentru ca viaţa fiecărei familii „să fie mereu alimentată de focul Spiritului, care este însăşi Iubirea lui Dumnezeu”.

Ca de obicei la încheierea audienţei, Episcopul Romei a intonat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a invocat peste toţi cei prezenţi binecuvântarea apostolică de care pot benefica şi cei care în spirit de credinţă o primesc la radio sau televiziune.
 
Aici serviciul audio: