Zi de studiu asupra libertăţii religioase. Prof. Vincenzo Buonomo: tot mai evidentă
încercarea de a limita elementul religios la un aspect cultural
(RV – 14 mai 2010) „Libertatea religioasă. Un drept al omului care suferă schimbări?”
Acesta este tema întâlnirii promovate de Institutul Pontifical „Santa Maria dell'Anima”,
întâlnire ce a avut loc miercuri, 12 mai, la Roma. Printre intervenţii şi cea a profesorului
Vincenzo Buonomo, decan al Facultăţii de Drept Civil şi profesor de Drept Internaţional
la Universitatea Pontificală Laterană. Dar este libertatea religioasă un drept al
omului aflat în schimbare? Iată reflecţia profesorului Vincenzo Buonomo:
•
„Se schimbă, mai ales, concepţia asupra religiei şi, în consecinţă, şi dreptul la
libertatea religioasă. În primul rând, pentru că există încercarea de a limita libertatea
religioasă la libertatea de cult, lăsând la o parte acele aspecte care sunt esenţiale,
precum învăţământul, posibilitatea de a expune propriile idei dar, mai presus de toate,
posibilitatea credincioşilor de a putea participa la realizarea binelui comun în interiorul
unei societăţi. Acesta este, cred, primul aspect care trebuie subliniat. Al doilea,
este încercarea – tot mai marcată – de a limita elementul religios la aspecte culturale,
în aşa fel încât religia să fie considerată o parte a culturii, a unei mari culturi,
încât îşi pierde specificitatea.
Care este situaţia actuală a jurisprudenţei
europene privind libertatea religioasă? • „Jurisprudenţa europeană are marele merit
de a fi subliniat importanţa libertăţii religioase în toate aspectele sale, până şi
chestiunea privind dreptul de a schimba religia. Dar în acelaşi timp, jurisprudenţa
europeană a pus şi limite, limite care se relevă în rolul pe care Statul îl poate
avea în limitarea şi chiar blocarea formelor de manifestare a religiei. Se consideră
încă religia ca fiind un element care poate crea conflict în interiorul unei societăţi,
nefiind în schimb considerată ca un element esenţial pentru un dialog efectiv în cadrul
unei societăţi.
În ceea ce priveşte frontiera dintre dreptul la libertate religioasă
şi violarea acestui drept, aceasta se mişcă mai ales pe un element: cel al raportului
dintre libertatea religioasă şi libertatea de expresie. În faţa unor episoade de intoleranţă
religioasă, pe care le înregistrăm nu doar în Europa, ne dăm seama că religia este
limitată pentru că există o libertate de expresie care deseori pune în joc, sau chiar
ridiculizează valorile religiei şi tot ceea ce este legat de un crez sau de o credinţă
religioasă.
O a doua limită este legarea religiei de un aspect privat şi,
deci, fără posibilitate de incidenţă în viaţa publică. Autoritatea publică, nu doar
în context european, trebuie să vadă în aspectul religiei un fapt concret, şi anume
capacitatea de a înlătura tensiunile şi mai ales asigurarea unei coexistenţe pacifice
între diverse grupuri. Religia nu este o formă de toleranţă a diverselor opinii. Religia
are o proprie specificitate şi cred că acesta este astăzi un aspect important de subliniat”.