Papa în Portugalia. Părintele Lombardi: o călătorie minunată care dovedeşte vitalitatea Bisericii

(RV - 15 mai 2010) Pentru un bilanţ al călătoriei apostolice a lui Benedict al XVI-lea în Portugalia, redacţia centrală l-a intervievat pe directorul Sălii de presă a Sfântului Scaun, părintele Federico Lombardi:
• Un bilanţ, în mod cert, pozitiv, aş zice chiar peste aşteptări. Putem spune că a fost o călătorie care a decurs foarte bine şi că a fost o călătorie minunată. Primirea a fost peste tot cu mulţimi imense şi călduroasă, chiar superioară aşteptării organizatorilor. Papa a rămas foarte impresionat, foarte mulţumit şi reconfortat. A putut trăi această călătorie în cele mai bune condiţii şi ca moment chiar de mare experienţă spirituală de rugăciune cu Poporul lui Dumnezeu în punctul culminant, care a fost, evident, cel al celebrărilor de la Fatima. Papa a putut să transmită marile mesaje care îi fuseseră chiar - într-un anume sens - cerute şi care erau aşteptate de Biserica portugheză. Întâlnirea cu lumea culturii, întâlnirea cu cei care activează în social, întâlnirea cu preoţii au fost întâlniri de mare importanţă strategică pentru prezenţa Bisericii în Portugalia şi, pentru care, exista o foarte mare aşteptare. Îmi confirmau episcopii, vineri, că prezenţa oamenilor de cultură, în sensul larg al cuvântului, la Lisabona a fost într-adevăr totală. A fost, prin urmare, o întâlnire de mare însemnătate, aş zice de importanţă istorică şi care exprimă voinţa Bisericii de a dialoga în mod constructiv cu toţi cei care caută, care se angajează în lumea gândirii, a cercetării, a artei, a creativităţii. Sunt lucruri care vor rămâne, desigur, timp îndelungat pentru Biserica portugheză. Mai ales, prin momentul de la Fatima, privirea s-a lărgit puţi asupra Europei şi a lumii, deoarece Fatima este un loc care a căpătat realmente o însemnătate pentru Biserica universală, ca moment de întâlnire şi - intr-un anume sens - de comunicare între cer şi pământ, între prezenţa lui Dumnezeu în istoria noastră şi cerinţa de mântuire a poporului şi dorinţa de Dumnezeu în istorie din partea Bisericii având ca bază convertirea lăuntrică, rugăciunea, reînnoirea spirituală. Este un demers ce valorează, fireşte, pentru toţi şi care a fost perceput chiar mult peste hotarele Portugaliei.

Papa s-a dus la Fatima pentru a spune că iubirea lui Isus şi pentru Isus este lucrul cel mai important: totul pleacă de aici iar Biserica vesteşte şi propune - nu impune această iubire, în dialog, cu lumea…
• Papa revine, desigur, mereu la punctele esenţiale’, la bazele misiunii Bisericii şi mesajului său. Şi, evident, această iubire faţă de Isus a fost exprimată în special în predica de la Fatima într-un mod foarte intens, favorizat di de climatul de spiritualitate, de afecţiune, de iubire care se simte în această imensă adunare de care vine din diferite părţi ale lumii şi, într-un fel, pare convocată de Sus mai mult decât convocată de oameni. Papa s-a făcut pelerin cu acest popor care răspunde unei chemări care vine prin Maria şi conduce la centrul credinţei noastre, adică la iubirea Fiului lui Dumnezeu, la primirea Revelaţiei. În istoria noastră concretă, prin evenimentele frumoase şi triste, uneori dramatice din timpul nostru, simţim cum continuă să fie prezent harul lui Dumnezeu pentru noi, şi că, de aceea, face să ne angajăm mai departe, să sperăm, tocmai pornind de la atitudinile fundamentale pe care credinţa le inspiră, cele ale carităţii şi iubirii pentru alţii. Este un mesaj înscris în istorie şi care priveşte înainte cu speranţă.

Una din frazele papei Benedict al XVI-lea care au impresionat mai mult este că se înşeală cel care crede că profeţia de la Fatima s-a încheiat. Ce voia să spună Papa?
• Papa vrea să spună un lucru foarte simplu şi anume că nu trebuie să aşteptăm ceva mai mult din partea Fatimei ,şi deci decât ceea ce a fost spus de păstoraşi de vizionari, alte profeţii în sensul de anunţarea unor evenimente concrete cu referire la anii care vin sau la secolul următor. Acest lucru nu se pune. Profeţia de la Fatima, în perspectiva Papei, care trebuie să fie şi perspectiva noastră, înseamnă să fi învăţat a interpreta evenimentele istoriei noastre, în drumul Bisericii cu dificultăţile şi speranţele ei în lumina credinţei, şi sub privirea lui Dumnezeu, care însoţeşte Biserica şi omenirea în mers, lucrează cu harul său pentru a-i însoţi pe cei care i se adresează lui şi ne invită să ne angajăm în această istorie pornind de la convertirea noastră acţionând după criteriile Evanghelie. Profeţia înţeleasă ca interpretare a realităţii umane şi a istoriei umane, acest lucru caracteristic Fatimei, ne-a învăţat să privim nu numai la viaţa noastră personală, dar la viaţa Bisericii şi a omenirii în contextul istoriei, sub lumina lui Dumnezeu, a iubirii sale şi cu strădania de a ne converti, a ne face martori tot mai fideli ai iubirii lui Dumnezeu în lumea în care trăim şi în istoria noastră. Acesta este un mesaj profetic care continuă să fie de mare actualitate şi va fi în viitor.

Vorbind despre secretul de la Fatima, Papa a spus că marea persecuţie a Bisericii nu vine de la duşmani externi, dar de la păcatul din însuşi interiorul Bisericii…
• Da, aceasta este ceea ce el a explicat în cuvinte extreme de eficace în conversaţia, în zborul spre Portugalia. A făcut să se înţeleagă ci suferinţele, dificultăţile pe care Biserica le întâmpină, şi cu evidentă referinţă la situaţia din ultimele luni sau a acestor ani, în care Biserica are atâtea dificultăţi în urma păcatelor membrilor săi - se referă tocmai la abuzurile sexuale - sunt ceva ce Biserica poartă în sine: poartă în sin din nefericire şi realitatea păcatului. Şi tocmai de aceea mesajul de la Fatima este extrem de actual şi important, deoarece ne vorbeşte despre convertire, despre pocăinţă, pentru a ne reînnoi în aşa fel încât mărturia noastră să fie coerentă. Deci, în contextul unei interpretări ample a semnificaţiei evenimentului de la Fatima, din punct de vedere spiritual, nu trebuie să ne gândim numai la persecuţiile care vin din exterior, care au avut, în mod cert, un mare rol în suferinţele şi dificultăţile Bisericii, de exemplu în decursul secolului trecut, şi care şi acum continuă şi vor continua să existe, dar Papa a notat că suferinţele şi dificultăţile Bisericii vin şi, în special, din lăuntrul nostru, adică din faptul de a fi păcătoşi, şi de aceea mesajul de convertire şi de pocăinţă are o actualitate şi importanţă deosebită. Şi acest lucru mi se pare foarte frumos şi important, că Papa a fost în măsură să introducă problema care ne frământă în aceste ultime luni în legătură cu abuzurile sexuale într-o perspectivă spirituală foarte amplă. Prin urmare, recunoscând gravitatea problemei, dar introducând-o în situaţia Bisericii în lume, a Bisericii înaintea lui Dumnezeu şi în drumul ei, care trebuie să fie mereu de purificare, de reînnoire. Şi acest lucru l-a introdus, aşi zice cu multă naturaleţe, chiar în condiţia Bisericii călătoare, şi a oferit astfel ocazia tuturor celor care erau la Fatima, dar şi întregii Biserici, să se roage intens, să cultive un spirit de reînnoire şi de convertire tocmai pentru a fi martoră mai clară şi mai eficace pentru lumea de azi şi de mâine.

Şi în această ocazie Papa a simţit marea afecţiune a lumii..
• Da, a simţit-o într-adevăr în mod excepţional. Şi nu e prima dată. Şi călătoria în Malta, deşi de dimensiuni mai limitate deoarece ţara era mai mică, şi călătoria la Torino, dar mai ales această călătorie mai amplă, mai lungă, au dat posibilitatea unor mari mase, unor mari numere de persoane de a fi prezente. Ştim că în inima lor mult mai mulţi, care nu au putut veni fizic să-l întâlnească pe Papa, l-au urmărit însă şi-o vor binele. În orice caz, marea prezenţă este un semn concret de afecţiune. Papa l-a primit, negreşit, şi aş zice că este un fapt care a demonstrat şi vitalitatea Bisericii, vitalitatea credinţei simple, dar vie a Bisericii portugheze şi este deci un mare semn de speranţă pentru Biserica în mers.