Apelul Papei din Portugalia: creştinii să reînnoiască însufleţirea spirituală pentru
a vesti Evanghelia cu pasiune
(RV – 15 mai 2010) Călătoria apostolică a Papei în Portugalia s-a încheiat vineri
cu un apel la a reînnoi însufleţirea spirituală, pentru ca Evanghelia să fie vestită
cu pasiune de fiecare creştin. Reamintim că vizita lui Benedict al XVI-lea în Portugalia
a fost prilejuită de împlinirea a zece ani de la beatificarea micuţilor păstori de
la Fatima, Iacinta şi Francisc. Pentru Episcopul Romei, patru zile foarte intense
de întâlniri, de rugăciuni şi meditaţii. Vineri după-amiază, la ceremonia plecării
din Portugalia, puternic apel al Papei către poporul creştin:
• „Să continuăm
înaintarea în speranţă! Rămas Bun!”
Cu aceste cuvinte, rostite la aeroportul
din Porto, Benedict al XVI-lea şi-a încheiat vizita în Portugalia, marcată de o primire
triumfală şi de zile intense care l-au impresionat profund pe Succesorul lui Petru.
În faţa problemelor cu care se confruntă Portugalia, Benedict al XVI-lea a îndemnat
la concordie şi coeziune, spunând: „Această glorioasă naţiune să continue să manifeste
măreţia sa spirituală, profundul simţământ al prezenţei lui Dumnezeu şi deschiderea
faţă de solidaritate susţinută de principii şi valori impregnate de umanismul creştin”.
•
„La Fatima m-am rugat pentru lumea întreagă, cerând ca viitorul să aducă o mai mare
fraternitate şi solidaritate, un mai mare respect reciproc şi o reînnoită încredere
şi familiaritate cu Dumnezeu, Tatăl nostru care este în ceruri”.
Amintind
toate întâlnirile avute la Lisabona, Fatima şi Porto, Papa şi-a exprimat dorinţa ca
vizita sa să devină un imbold pentru o reînnoită însufleţire spirituală şi apostolică.
„Evanghelia să fie acceptată în întregime şi mărturisită cu pasiune de fiecare discipol
al lui Cristos – a îndemnat – aşa încât să se prezinte ca ferment al unei autentice
reînnoiri a întregii societăţi”!
Din partea sa, preşedintele Portugaliei, Cavaco
Silva, l-a salutat cu un sentiment de nostalgie pe care – a spus – portughezii îl
rezervă doar celor care le sunt foarte dragi.
Dar ce va rămâne din această
vizită care abia s-a încheiat? Desigur va rămâne imaginea veghii de la Fatima, în
mica Capelă a Apariţiilor; va rămâne amintirea miilor de torţe care au creat un peisaj
emoţionant pentru rugăciunea intensă a Papei în faţa statuii Maicii Domnului căreia
i-a încredinţat angoasele, aşteptările şi speranţele umanităţii. Va rămâne de asemenea
afirmaţia „că misiunea profetică de la Fatima nu s-a conclus”, afirmaţie care nu
este o revelaţie, cum a definit-o o parte din presă, ci este expresia conştiinţei
că evenimentul de la Fatima ne ajută să citim istoria de azi şi de mâine în lumina
lui Dumnezeu; lumină în care fiecare om – în faţa păcatelor lumii – este chemat la
rugăciune, la convertire şi la pocăinţă.
Va rămâne desigur apelul la apărarea
vieţii, ameninţată – şi în Portugalia – de drama avortului; apelul la tutelarea căsătoriei
indisolubile dintre un bărbat şi o femeie, pentru a răspunde provocărilor insidioase
care vor introducerea uniunilor dintre homosexuali. Va rămâne îndemnul adresat
Bisericii din Portugalia de a avea mai mult curaj în vestirea Evangheliei, de a avea
mai multă vigoare misionară şi mai multă solicitudine faţă de cei din urmă. Va
rămâne îndemnul către preoţi de a fi fideli, săraci, caşti, ascultători şi liberi
de a-l vesti lumii pe Cristos cel mort şi înviat. Va rămâne bucuria Papei pentru afecţiunea
pe care i-au arătat-o portughezii, şi care a crescut cu fiecare zi, depăşind toate
aşteptările. Şi, în fine, va rămâne convingerea lui Benedict al XVI-lea care, în această
călătorie mariană, a subliniat încă o dată că „bunătatea lui Dumnezeu rămâne întotdeauna
ultimul răspuns al istoriei”.