La audienţa generală, apel al Papei pentru o lume liberă de arme nucleare; cateheza despre "munus sanctificandi", misiunea preotului de a sfinţi

(RV - 5 mai 2010) La audienţa generală de miercuri în Paiaţa San Pietro papa Benedict al XVI-lea a lansat un apel pentru „o lume liberă de arme nucleare”. Erau cel puţin 30 de mii de persoane, credincioşii pelerini care au ascultat apoi cateheza Sfântului Părinte dedicată misiunii preotului de a sfinţi oamenii. Pontiful a reafirmat şi rolul de neînlocuit al familiei în societate şi, evident, nu putea să nu amintească despre vizita sa la Giulgiul sacru din Torino, făcută duminica trecută 2 mai dar şi apropiata sa călătorie apostolică în Portugalia între 11 şi 14 mai.

Pacea „se bazează pe încredere şi pe respectarea obligaţiilor asumate şi nu doar pe echilibrul de forţe”: a subliniat Papa care a încurajat procesul de dezarmare nucleară aflat în centrul lucrărilor unei Conferinţe internaţionale, deschisă pe 3 mai la New York. E nevoie, a spus Pontiful, „de îndeplinirea totală şi grabnică a relativelor angajamente internaţionale”:
• În acest spirit, încurajez iniţiativele care realizează o progresivă dezarmare şi crearea de zone libere de armele nucleare, în perspectiva completei lor eliminări de pe planetă. Îndemn, în fine, pe toţi participanţii la reuniunea de la New York să depăşească condiţionările istoriei şi să ţese cu răbdare contextul politic şi economic al păcii, pentru a ajuta dezvoltarea umană integrală şi adevăratele aspiraţii ale popoarelor.

Înainte de apelul la dezarmarea nucleară, cateheza Papei începuse cu o referinţă la vizita în oraşul de reşedinţă a regiunii italiene Piemont. „Duminica trecută, în vizita mea pastorală la Torino, am avut bucuria să mă opresc în rugăciune înaintea Giulgiului sacru, alăturându-mă celor peste două milioane de pelerini care în timpul Expunerii solemne din aceste zile, au putut să-l contemple”.
• Acea Pânză sacră poate nutri şi alimenta credinţa şi reînviora evlavia creştină, deoarece poartă la Chipul lui Cristos, la Trupul lui Cristos răstignit şi înviat, la contemplarea Misterului pascal, centrul întregului mesaj creştin. Papa a ţinut să sublinieze că noi, suntem mădulare vii ale Trupului lui Cristos, viu şi activ în istorie, fiecare după funcţia sa, cu rolul pe care Domnul a binevoit să ni-l încredinţeze.

După această introducere, ca un părinte, care întors dintr-o vizită povesteşte celor rămaşi acasă, cum a decurs călătoria, Papa a anunţat că doreşte în cateheza actuală să revină la misiunile specifice ale preotului, care, potrivit tradiţiei sunt în mod esenţial trei: a învăţa, a sfinţi şi a conduce. În una din catehezele precedente Benedict al XVI-lea vorbise deja despre prima, aceea de a învăţa, adică vestirea adevărului, proclamarea lui Dumnezeu revelat în Cristos sau - în alte cuvinte - îndatorirea profetică de a pune omul în contact cu adevărul, de a-l ajuta să cunoască esenţialul vieţii sale, a realităţii înseşi.

Miercurea aceasta s-a oprit la a doua misiune a preotului, aceea de a sfinţi oamenii mai presus de toate cu ajutorul Sacramentelor şi al cultului Bisericii. Papa a explicat mai întâi ce vrea să spună cuvântul „Sfânt”? „Sfânt” este calitatea specifică a fiinţei lui Dumnezeu, adică adevărul absolut, bunătate, iubire, frumuseţe - lumină pură. A sfinţi o persoană înseamnă a o pune în contact cu Dumnezeu. Chestiunea este însă cum omul poate să ajungă la acest contact cu Dumnezeu:
• Credinţa Bisericii ne spune că Dumnezeu însuşi creează acest contact, care ne transformă încet-încet în adevărata imagini ale lui Dumnezeu.

Iată deci misiunea de a sfinţi pe care o are preotul care, a observat papa Benedict, „se „realizează în vestirea Cuvântului lui Dumnezeu” şi „în mod deosebit de intens prin Sacramente”. Deci, a explicat, „Cristos însuşi ne face sfinţi, adică ne atrage în sfera lui Dumnezeu”. A notat astfel că în ultimele decenii, au existat tendinţe orientate să facă să predomine dimensiunea propovăduirii „despărţind-o de cea a sanctificării”. În realitate, însă, minunile pe care Isus le săvârşeşte „indică faptul că Împărăţia vine ca o realitate prezentă ce coincide cu însăşi persoana sa” iar „cuvântul şi semnele sunt indivizibile”. Subevaluarea acestei misiuni de sanctificare a reprezentat „o slăbire a credinţei în eficienţa mântuitoare de Sacramentelor”:
• Este important, prin urmare, să se promoveze o cateheză adecvată pentru a ajuta credincioşii să înţeleagă valoarea Sacramentelor, dar tot atât de necesar este, după exemplul Sfântului Paroh de Ars, a fi disponibili, generoşi şi atenţi în a dărui fraţilor comorile de har pe care Dumnezeu le-a pus în mâinile noastre, fără a fi „patronii” lor, ci păzitori şi administratori.
Şi aceasta, a adăugat, mai presus de toate în acest timp în care pe de o parte credinţa e în curs de slăbire şi pe de alta apare „o nevoie profundă şi o căutare difuză de spiritualitate”. Preotul, este îndemnul episcopului Romei, trebuie de aceea să-şi amintească mereu că „în misiunea sa vestirea misionară şi cultul nu sunt niciodată separate”.

În acelaşi timp, a avertizat succesorul lui Petru, orice preot trebuie să ştie că este doar un instrument al acţiunii mântuitoare a lui Dumnezeu:
• Această conştiinţă trebuie să facă umili şi generoşi în administrarea Sacramentelor, în respectarea normelor canonice, dar şi în profunda convingere că propria misiune este de a face astfel ca toţi oamenii, uniţi cu Cristos, să poată să se ofere lui Dumnezeu ca hostie vie şi sfântă plăcută lui.

Benedict al XVI-lea a reînnoit apoi invitaţia de a se reveni la confesional, la scaunul de spovadă, la sacramentul Reconcilierii pentru ca „credinciosul să poată găsi milostivire, sfat şi încurajare”, simţindu-se iubit de Dumnezeu şi trăind prezenţa Îndurării divine. În acest An al Sfintei Preoţii, papa Benedict a îndemnat credincioşii să fie aproape de preoţi:
• Fiţi conştienţi de marele dar care preoţii sunt pentru Biserică şi pentru lume; prin slujirea lor, Domnul continuă să salveze oamenii, să se facă prezent, să sfinţească. Să ştiţi să mulţumiţi lui Dumnezeu, şi mai ales să fiţi aproape de preoţii voştri cu rugăciunea şi cu sprijinul vostru, în special în dificultăţi pentru ca să fie tot mai mult păstori după inima lui Dumnezeu.

În momentul saluturilor către pelerinii de limba engleză Papa s-a adresat tuturor celor care iau parte la Congresul asupra Familiei în Suedia:
• Căsătoria - a spus - este un instrument de mântuire nu doar pentru cei căsătoriţi, ci pentru întreaga societate. Căsătoria „cere a fi pregătiţi la a sacrifica interesele proprii pentru binele altora” şi ne invită la „a proteja darul unei vieţi noi” Cei care au norocul să se nască „într-o familie stabilă, descoperă aici prima şi fundamentala şcoală pentru o viaţă virtuoasă şi calităţile unui bun cetăţean”.

Apoi, salutând pelerinii portughezi, şi-a manifestat toată bucuria pentru apropiata sa vizită pastorală în ţara lor, în a zecea aniversare a proclamării de Fericiţi a celor doi păstoraşi de la Fatima, Francisc şi Iacinta.
• Salut pe toţi, cu cordialitate, neexcluzând pe nimeni - a fost mesajul său - ne vedem curând la Lisabona, Fatima şi Porto.

În germană, a salutat familiile şi prietenii noilor recruţi ai Gărzii Elveţiene care depun jurământul joi 6 mai. În italiană, a avut un gând pentru pelerinii din Brescia însoţiţi de episcopul lor mons. Luciano Monari şi a amintit cu bucurie vizita sa făcută în ţinutul natal al papei Paul al VI, în noiembrie anul trecut, exprimând urarea ca acel eveniment să producă numeroase roade pentru întreaga comunitate.

Ca de obicei, la încheierea audienţei generale, papa a intonat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a invocat peste toţi binecuvântarea apostolică de care pot beneficia şi toţi aceia care în spirit de credinţă o primesc pe calea undelor la radio sau televiziune.
 
Aici serviciul audio: