Benedict al XVI-lea în mijlocul bolnavilor din Mica Casă a Providenţei Divine: uniţi cu Cristos colaboraţi la victoria binelui asupra răului

(RV – 3 mai 2010) În programul vizitei Sfântului Părinte la Torino, ultima dintre întâlnirile programate a fost cea cu bolnavii din Mica Casă a Providenţei Divine, fondată în 1832 de Sfântul Iosif Benedict Cottolengo. O întâlnire deosebit de emoţionantă şi o primire plină de entuziasm a Episcopului Romei.

Multă afecţiune din partea Papei pentru bolnavii centrului de îngrijiri fondat de sfântul de origine torineză. Benedict al XVI-lea i-a salutat personal şi i-a îmbrăţişat pe mulţi dintre purtătorii crucii bolii şi a suferinţei; unii dintre ei erau ţintuiţi în scaune cu rotile.
În discursul său l-a amintit pe fondatorul Micei Case a Divinei Providenţe care, „chiar dacă în viaţa sa a traversat momente dramatice, a menţinut întotdeauna o încredere plină de seninătate în faţa situaţiilor dificile, recunoscând în toate împrejurările – oricât de grele ar fi fost – prezenţa şi îndurarea lui Dumnezeu.
În cei săraci şi bolnavi, Iosif Benedict Cottolengo îl vedea pe Isus: şi cei pe care toţi îi dădeau la o parte, pentru că din perspectiva ochiului material păreau „respingători”, el îi prefera numindu-i „stăpâni pe deplin”. Şi, spune Succesorul lui Petru despre Sfântul torinez:

• „Era condus de o profundă convingere: 'Săracii sunt Isus – spunea – şi nu o imagine a sa. Sunt Isus în persoană şi ca atare trebuie să fie slujiţi ca pe Isus. Toţi săracii sunt patronii noştri… Dacă nu-i tratăm bine, ne alungă din Mica Casă. Ei sunt Isus”.


Cottolengo – a adăugat Papa – „a înţeles că cine este lovit de suferinţă şi de respingere tinde să se închidă, să se izoleze şi să manifeste neîncredere faţă de viaţa însăşi. De aceea, pentru Cottolengo asumarea atâtor suferinţe umane însemna „crearea unor relaţii de apropiere afectivă, familiară şi spontană, dând viaţă unor structuri care să fie în măsură să favorizeze această apropiere, şi un stil de viaţă care continuă şi astăzi. Scopul său nu era doar reabilitarea psiho-fizică: el voia să redea demnitate personală celor care erau respinşi de societate. Şi, Benedict al XVI-lea i-a îndemnat pe bolnavii din structura fondată de Sfântul Iosif Benedict Cottolengo să nu se simtă „străini faţă de destinul lumii”:

• „Dragi bolnavi, voi împliniţi o operă importantă: trăind suferinţele voastre în uniune cu Cristos răstignit şi înviat, participaţi la misterul suferinţei pentru mântuirea lumii. Oferind durerea noastră lui Dumnezeu prin mijlocirea lui Cristos, noi putem colabora la victoria binelui asupra răului, pentru că Dumnezeu face să fie rodnică oferta noastră, actul nostru de iubire”.

„Dacă pătimirea omului a fost asumată de Cristos în Pătimirea sa - a continuat Papa – nimic nu va fi pierdut”. Şi, a încheiat: „suferinţa, răul, moartea, nu au ultimul cuvânt, pentru că din moarte şi din suferinţă viaţa poate învia”.

Aici serviciul audio: