Câteva mărturii ale pelerinilor care au venerat Giulgiul sacru din Torino
(RV – 2 mai 2010) Sute de mii de pelerini se îndreaptă în aceste zile spre Torino,
pentru a vedea Giulgiul expus în Domul din fosta capitala piemonteză până pe 23 mai
şi pentru a se reculege în faţa anticei pânze de in în care – potrivit tradiţiei –
a fost înfăşurat trupul lui Isus, după ce a fost coborât de pe Cruce. Din prima zi
a expunerii Giulgiului, pe 10 aprilie şi până în prezent nenumăraţi pelerini fac călătorii
chiar de sute de kilometri pentru a se afla – pentru doar trei minute – în faţa acestei
sfinte relicve. Un reporter de la Radio Vatican s-a aflat în mijlocul pelerinilor.
De ce la Torino pentru a vedea Giulgiul? • „Fiind urma lăsată de trupul unui
om care a suferit un anumit tip de tortură, pentru că acelea au fost adevărate torturi,
o persoană care vede Giulgiul nu poate să nu se gândească la faptul că Isus Cristos
a îndurat aceleaşi suferinţe… Chiar şi cine este sceptic se simte obligat să-şi pună
câteva întrebări, să pună la încercare propria raţionalitate, să o confrunte cu certitudinile
şi cu dubiile pe care credinţa le poate suscita în sufletul omului”.
Ce poate
simţi un pelerin care se află faţă în faţă această pânză? • „Un detaliu care m-a
impresionat este chipul. Este chipul unei persoane care a suferit, dar care exprimă
o anumită stare de linişte, de pace. Am văzut multă lume care ieşea cu lacrimi în
ochi de emoţie, s-ar putea spune că acest chip ne vorbeşte în multe moduri. Trebuie
doar să fim atenţi, să privim şi să ascultăm”.
• „Excepţional! Este prima
dată când vedem Giulgiul. Venim tocmai din Sicilia…”
• „Da, venim din Sicilia.
Dacă aş putea, aş rămâne acolo, în faţa acelei pânze: transmite multă seninătate,
forte multă!”