Cardinalul Severino Poletto: vizita papei la Torino cu momentul venerării Giulgiului, ocazie pentru relansarea credinţei

(RV - 29 aprilie 2010) „Un eveniment excepţional, mai ales pe planul harului, o ocazie pentru a da nou avânt credinţei”: a afirmat joi la conferinţa de presă la Torino cardinalul Severino Poletto, în vederea vizitei lui Benedict al XVI-lea - în program duminica 2 mai - pentru Expunerea Giulgiului.

Dar să-l ascultăm pe arhiepiscopul de Torino intervievat de redacţia noastră centrală:
• Aşteptarea noastră este plină de bucurie şi entuziasm deoarece pe 2 iunie 2008, când şapte mii de pelerini au fost cu mine la Roma pentru mărturisirea credinţei la Mormântul lui Petru, Papa însuşi anunţat disponibilitatea şi aprobarea pentru această expunere şi a zis: dacă pot mă duc şi eu. Prin urmare, de atunci noi îl aşteptăm pe Papa şi această aşteptare se înscrie în ceea ce este firul călăuzitor al acestei expuneri care este „Passio Christi, passio hominis”, pentru a pune în legătură Patima lui Cristos, suferinţa pentru care Giulgiul este o oglindă, cu suferinţa umană, cea din trecut dar mai ales cea de azi. Deci, aşteptăm ca Sfântul Părinte să ne încurajeze fie ca să privim în suferinţa lui Cristos dezvăluirea palpabilă a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate, fie ca să punem în legătură cu suferinţa lui Cristos suferinţele noastre pentru a le da o valoare, ca să capete o semnificaţie răscumpărătoare de har al Domnului.
 
Papa va veni să-i întărească în credinţă pe locuitorii oraşului Torino şi nu numai; deci va ţine o meditaţie şi va face o rugăciune înaintea Giulgiului. Două aspecte foarte importante…
• Da, două aspecte deosebit de important pentru că vizita papei nu trebuie să fie considerată în mod folcloric. Noi nu celebrăm expunerea Giulgiului sau întâlnirea cu papa ca evenimente ocazionale ale unui moment pentru ca apoi să dăm pagina şi ziua următoare să ne întoarcem să trăim ca înainte: pentru mine sunt - şi mă rog pentru aceasta şi a îndemnat să se roage în acest scop - momente de creştere, de dezvoltare, de angajare pentru viitor ca Biserica noastră să fie tot mai mult la înălţime acceptând provocările timpului şi mai ales pe cea a evanghelizării.

Benedict al XVI-lea va întâlni municipalitatea, tinerii, va face o vizită bolnavilor de la Mica Casă a Divinei Providenţe, Cottolengo. Deci va cunoaşte îndeaproape populaţia dar şi marea operă de voluntariat, caritatea în exerciţiu…
• „Cottolengo” este un oraş în oraş. Aici la Torino a fost definit „oraşul carităţii” deoarece unul ştie şi cunoaşte cum istoria religioasă a acestui oraş a fost marcată de aşa-zişii „sfinţi sociali”: Cottolengo, don Bosco, Cafasso, Murialdo, Pier Giorgio Frassatti care prezintă o sfinţenie proaspătă, tinerească. Un tânăr care ştia să îmbine adoraţia euharistică dimineaţa devreme, Împărtăşania şi meditaţia cu studiu şi munca, cu viaţa alături de săraci în înfrângerile lor, unde a fost lovit de o poliomielită fulminantă care la dus în rai înainte de vreme. Ştia să conjuge sportul, plimbările în munţi chiar cu angajarea apoi asociativă şi socială. Această tradiţie de sfinţenie vede în opera „Cottolengo” ceea ce este puţin sigiliul carităţii, deoarece s-a preocupat de marginalizaţii societăţii de atunci. Papa întâlnind oaspeţii Micii Case va vedea miracolul carităţii şi acolo îi avem pe călugări, numeroasele călugăriţe care îşi dedică viaţa slujirii săracilor. Nu degeaba Cottolengo spunea: săracii şunt stăpânii noştri deoarece în ei noi trebuie să-l slujim pe Isus.