Cinci ani de la prima audienţă generală a papei Benedict al XVI-lea: în noul său nume de succesor al Sf. Petru, cultivarea păcii şi vestirea Evangheliei

RV 27 apr 2010. Miercuri, în Piaţa Sfântul Petru, la ora locală 10.30, va avea loc tradiţionala întâlnire a Episcopului Romei cu pelerinii şi credincioşii în cadrul audienţei generale, eveniment care se desfăşoară la prima aniversare a vizitei sale la credincioşii din Abruzzo afectaţi de cutremurul de anul trecut. Dar marţi, 27 aprilie, se împlinesc cinci ani de la prima audienţă generală a papei Benedict al XVI-lea. Să revenim, aşadar, în mod ideal, la 27 aprilie 2005, când noul Pontif a explicat alegerea numelui său, Benedict, de la patronul spiritual al Europei din secolul VI şi de la ultimul papă cu acelaşi nume de la începutul secolului trecut (1914-1922).

În slujirea lui Cristos şi a păcii: astfel a sintetizat Benedict al XVI-lea pontificatul său la prima audienţă generală, miercuri, 27 aprilie 2005. O misiune cuprinsă în însăşi numele pe care şi l-a ales al 264-lea succesor al lui Petru: Benedict, la fel ca sfântul patron al Europei şi la fel ca pontiful Bisericii din timpul Primului Război Mondial. Vorbind pelerinilor din întreaga lume, cel care a fost pînă atunci cardinalul german Joseph Ratzinger a destăinuit mai întâi primele impresii de la începutul slujirii sale de Păstor universal al Bisericii:
• "Uimire şi gratitudine faţă de Dumnezeu, care m-a surprins mai întâi de toate pe mine, chemându-mă să urmez apostolului Petru. Trepidaţie interioară pentru măreţia îndatoririi şi a responsabilităţilor care mi-au fost încredinţate. Dar îmi aduce seninătate şi bucurie certitudinea ajutorului lui Dumnezeu, al Maicii sale Preasfinte, Fecioara Maria, şi al Sfinţilor patroni".

"Am voit să mă numesc Benedict al XVI-lea", continua noul Episcop al Romei, "pentru a mă raporta ideal la veneratul pontif Benedict al XV-lea, care a condus Biserica într-o perioadă de tulburări din cauza primului conflict mondial".
• "A fost un curajos şi autentic profet de pace şi s-a adoperat cu un curaj stăruitor mai întâi pentru a evita drama războiului şi apoi pentru a-i limita consecinţele nefaste. Pe urmele sale doresc să aşez slujirea mea în serviciul reconcilierii şi al armoniei între oameni şi popoare, ferm convins că marele bun al păcii este mai întâi de toate un dar al lui Dumnezeu, un dar fragil şi preţios de invocat, tutelat şi construit zi de zi prin contribuţia tuturor".

Dar numele lui Benedict îl aduce în memorie imediat şi pe "patriarhul monahismului occidental". Papa a explicat că Sfântul Benedict din Norcia (480-547) se bucură de o mare veneraţie în Germania şi în special în Bavaria, locul său de naştere. Sfântul Benedict constituie "un punct de referinţă fundamental pentru unitatea Europei şi o rechemare vibrantă a rădăcinilor creştine de nerenunţat" ale culturii sale:
• "La începutul slujirii mele ca Succesor al lui Petru, cer Sfântului Benedict să ne ajute să menţinem fermă centralitatea lui Cristos în existenţa noastră. El să fie întotdeauna pe primul loc în gândurile noastre şi în toată munca noastră!".

Şi la prima audienţă generală a papei Benedict, nu putea lipsi amintirea papei Ioan Paul al II-lea: "lui îi datorăm", afirma cu emoţie şi gratitudine, "o ereditate spirituală extraordinară".

Aici, serviciul audio: