Nimeni nu le va smulge din mâinile mele, spune Isus, Bunul Păstor: scurtă reflecţie la Duminica a IV-a a Paştelui

(RV - 24 aprilie 2010) În Duminica a IV-a a Paştelui, Liturghia ne propune Evanghelia Bunului Păstor de la Ioan 10,27-30. În Ziua de rugăciune pentru vocaţii Isus ne spune că oile sale îi ascultă glasul, el le cunoaşte, ele îl urmează şi el le dă viaţa veşnică. Apoi adaugă. „Nu vor pieri nicicând şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui meu. Eu şi Tatăl una suntem”.

Comentează părintele carmelit Bruno Secondin, profesor de Teologie spirituală la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma:
De două ori, în scurtul fragment al Evangheliei, apare cuvântul „a smulge”, însoţit de afirmaţia negativă: „Nimeni nu le va răpi din mâna” lui Isus şi a Tatălui. Dar atunci va fi cineva care va încerca să o facă recurgând la violenţă şi viclenie pentru a pune stăpânire pe ele şi a le sfâşia. Garanţia protecţiei este cea din partea lui Dumnezeu care cu mâinile sale se va încăiera cu alte mâini, se va lovi de prepotenţă şi răutate. Este foarte frumoasă imaginea mâinilor lui Dumnezeu care ţin strânse la sine oile, adică pe ucenicii Fiului său, în mijlocul a nenumărate riscuri şi răutăţi. Dar este şi foarte adevărată. Creştinii nu sunt scutiţi de pericole, nu merg în rai în trăsură de gală. Dar dacă îi ascultă glasul şi îl urmează pe bunul păstor, sunt siguri că El nu-i va abandona. Mâinile sale sunt tari, iar privirea atentă: inima sa e generoasă şi fidelitatea stabilă, neclintită. Mâinile poartă semnele luptei cu cel rău, semnele biruinţei. Eu am învins lumea.
Isus, în unire cu Tatăl, şi-a pus în joc viaţa pentru a proteja oile şi a le conduce la păşuni veşnice. Nu vrea, desigur, o turmă de „oi” inconştiente sau capricioase, dar un popor care se simte iubit şi răspunde cu iubire. Binecuvântate acele mâini care ne ocrotesc mereu!