Călătoria Sfântului Părinte în Malta, o splendidă sărbătoare de credinţă: editorialul
pr. Federico Lombardi la rubrica "Octava Dies"
RV 24 apr 2010.Bucurie şi mângâiere sufletească: acestea
sunt sentimentele dominante ale papei Benedict al XVI-lea la marea sărbătoare
de credinţă pe care i-au pregătit-o maltezii sâmbăta şi duminica trecută, în timpul
vizitei sale apostolice în insula din Marea Mediterană. Şi alături
de dovada de afecţiune, sentimentul unei compasiuni de mare intensitate, experimentat
în cadrul unei întâlniri voite de Sfântul Părinte pentru a continua demersul de vindecare
a Bisericii.
Părintele Federico Lombardi, directorul nostru general,
se opreşte asupra acestor aspecte în editorialul său pentru rubrica "Octava
Dies": • "Prima călătorie în străinătate a Papei din acest an a fost splendidă.
Încă o dată, preocupările sau temerile din ajun s-au dovedit nejustificate. Căldura
sufletească şi rădăcina catolică a poporului maltez au pregătit papei Benedict al
XVI-lea o primire de o spontaneitate şi de o atmosferă memorabilă. A fost un crescendo
continuu pînă la însoţirea sărbătorească a flotei de ambarcaţiuni prin apele portului
La Valletta şi entuziasmul final al tinerilor, un autentic imn de vitalitate şi speranţă.
Paradoxal, momentul pe care mass-media mondiale îl aşteptau şi despre care
au vorbit mai mult este singurul peste care au trecut cu vederea, desfăşurându-se
în discreţia rugăciunii şi într-un climat mai personal: este întâlnirea Papei cu câteva
victime ale abuzurilor sexuale. Dar modul în care unii participanţi au vorbit despre
aceasta, a atins în profunzime nenumărate persoane: o mare greutate era luată astfel
de pe inima lor, vindecarea era începută, încrederea şi speranţa luau din nou naştere.
Miercurea succesivă, Sfântul Părinte a vorbit despre "împărtăşirea suferinţei" şi
de "emoţia" sa. Cu câteva zile înainte, spunea că pocăinţa este un har şi, sosind
la Malta pentru a comemora naufragiul Sfântului Paul, a observat că acest naufragiu
a fost un nou punct de plecare pentru credinţa şi speranţa locuitorilor de pe această
insulă.
În acest fel, întâlnirea cu victimele a atins semnificaţia sa de speranţă
în contextul întâlnirii Papei cu o Biserică vie şi dinamică, în măsură să-şi recunoască
rănile cu sinceritate dar şi să dobândească astfel harul vindecării. Acesta era mesajul
de care aveam nevoie".