Bilanţ al călătoriei Papei în Malta: directorul Sălii de presă a Sfântului Scaun, părintele Federico Lombardi

(RV - 19 aprilie 2010) Pentru un bilanţ al călătoriei Papei în Malta să-l ascultăm pe directorul Sălii de presă a Sfântului Scaun, părintele Federico Lombardi.
• Desigur este un bilanţ extrem de pozitiv, aş zice chiar superior aşteptării pentru înşişi organizatorii maltezi. Şi aceasta deoarece căldura răspunsului, mulţimea mare şi spontană de persoane pe străzi, toate foarte bucuroase şi foarte ordonate, corecte în manifestarea entuziasmului, este ceva care a impresionat foarte profund. Cred că se poate spune fără ezitare că circa 200 de mii de persoane în cele două zile l-au putut vedea pe Papa. Deci, o participare corală. Atmosfera era extrem de pozitivă, de senină. Aş zice că sunt puţin rădăcinile creştine ale acestui popor, marea sa tradiţie şi catolică care s-a manifestat în mod spontan. Chiar dacă au putut exista - înainte de vizită - unele discuţii, nu părea atât de clar şi în presă care putea fi primirea. De fapt primirea s-a manifestat corală, totală, absolut pozitivă şi disponibilă la a primi mesajul Papei.

Şi care a fost acest mesaj al Papei?
• Papa a invitat la a recunoaşte măreţia darului primit prin Sfântul Paul şi la a continua de a-l face să fructifice şi de a-l menţine viu. Apoi, fidelitatea bucuroasă faţă de valorile creştine pentru binele societăţii malteze şi chiar contribuţia pe care Malta o poate da comunităţii europene şi societăţii lumii de azi în a mărturisi valorile familiei, vieţii, angajării sociale după principiile de solidaritate şi de caritate pe care Biserica le propune. Malta - situată în centrul Maditeranei, răscruce de întâlnire între culturi şi între popoare - are o misiune a ei de întâlnire, de dialog, de fecundare cu elemente ce provin din diferite culturi şi tradiţii şi chiar o mare tradiţie de ospitalitate. În continuare, tema imigraţiei şi primirii imigranţilor care traversează Mediterana şi a dialogului cu popoarele care sunt pe coastele acestei vaste mări, trăit într-o perspectivă pozitivă de viitor şi de fidelitate faţă de trecut.
 
Papa a întâlnit unele victime de abuzuri. Cum s-a desfăşurat întâlnirea?
• Întâlnirea a fost foarte simplă şi aş zice că este un mesaj în chiar modul în care se întâmplă: o întâlnire discretă, departe - să spunem astfel - de zgomotul mijloacelor de comunicare şi de publicitate: se începe cu un moment de rugăciune şi apoi cu o ascultare profundă din partea Papei a cuvintelor pe care aceste persoane doresc să i le spună, tot ceea ce pot avea în inimă şi vor să-i spună Papei ca păstor şi ca părinte. Răspunsurile - să spunem - sunt foarte simple, foarte spontane de împărtăşire, de durere, de rugăciune, de încurajare, de speranţă, pe care Papa poate să le spună fiecăruia. Important este că a fost o întâlnire în care fiecare din cei prezenţi avea posibilitatea să se exprime iar cuvântul Papei pentru el, deoarece e vorba de a întâlni şi trata răni personale profunde şi, apoi, calea nu este atât cea a mesajelor strigate, dare este tocmai cea a ascultării şi dialogului în profunzime. Papa a putut să o facă şi a încheiat din nou această întâlnire cu o rugăciune în comun şi cu o binecuvântare. Înţeleg că mărturiile date chiar de către participanţi, care au voit liber să vorbească, sunt extrem de pozitive. Eu, care eram prezent, vedeam un climat foarte, foarte emoţionant, foarte profund, dar şi foarte senin şi plin de speranţă, de reînsănătoşire, de reconciliere.

Astăzi este al cincilea aniversar al alegerii lui Benedict al XVI-lea: o reflecţie personală…
• Eu revine mereu, evident, la momentul iniţial al acestui Pontificat, când trebuie să se facă puţin un bilanţ, a arunca o privire rezumativă. Momentul iniţial nu atât prezentarea în loggia bazilicii, cât discursul ţinut de Benedict al XVI-lea în Capela Sixtină, în dimineaţa de după alegerea sa, şi care era clar un discurs - putem spune - programatic, în care erau puse în relief puncte, priorităţi pe care el le considera că sunt cele ale slujirii pe care Domnul i-o încredinţa: prioritatea raportului dintre om şi Dumnezeu, dimensiunea transcendentă şi spirituală a omului şi un Dumnezeu care ne este, însă, revelat de Isus Cristos şi, prin urmare, este în chipul lui Cristos că noi îl cunoaştem pe acest Dumnezeu; prioritatea dialogului şi, deci cu toţi cei care cred în Cristos, pentru ca această mărturie să fie vie, coerentă, credibilă în lumea de azi, ecumenismul; şi apoi disponibilitatea la dialogul cu toate persoanele care caută sincer chipul lui Dumnezeu în timpul nostru şi în consecinţă adepţii celorlalte religii şi dialogul interreligios; dar şi cu toate acele persoane care caută, deşi necunoscând pe Dumnezeu sau cred că nu-l cunosc. mai departe, un mesaj capabil de a întâmpina aşteptările cele mai profunde care există în cultura şi în lumea de azi şi care adesea sunt foarte preocupante pentru umanitatea de azi. Amintesc, de exemplu, ultima Enciclică ca un răspuns, un document foarte expresiv al acestei capacităţi de atenţi şi de angajare de răspuns profund la întrebările de azi, care privesc în mod cert raportul omului cu Dumnezeu înainte de toate şi cu Cristos, dar şi marile problematici cu caracter economic, ambiental, social sau antropologic, care se pun omenirii de azi. Toate persoanele oneste înţeleg că există preocupare asupra punctelor de referinţă şi orientărilor de asumat în drumul umanităţii spre viitor. Papa aduce într-adevăr o contribuţie serioasă, care nu caută succese facile; o contribuţie coerentă, profundă şi ancorată în rădăcinile credinţei noastre, chiar şi într-o reflecţie teologică şi filozofică profundă. Într-adevăr, deci, este o contribuţie substanţială. Persoanele atente, oneste, care sunt cu adevărat în căutare, găsesc în el un interlocutor şi un ghid important.