Papa în Malta sub semnul Sfântului Paul: sosirea, vizita şi rugăciunea la Peştera Apostolului

(RV - 17 aprilie 2010) Benedict al XVI-lea în Malta pe urmele Sfântul Paul care în urmă cu 1950 de ani a naufragiat pe ţărmurile acestui arhipelag din Mediterană şi a propovăduit cel dintâi Evanghelia Mântuirii. A sosit sâmbătă în jurul orei 17 fiind întâmpinat la aeroportul internaţional al Maltei din Luqa de preşedintele ţării George Abela şi soţia, de arhiepiscopul Paul Cremona, preşedintele Conferinţei Episcopale a Maltei, de episcopul de Gozo, mons. Mario Grech. Erau de faţă autorităţi politice şi civile şi şefi ai Misiunilor diplomatice rezidente şi de un grup de credincioşi. Este vorba despre cea de-a 14-a sa călătorie internaţională, a opta a actualului Pontif în Continentul european.

După onorurile militare şi intonarea imnurilor pontifical şi maltez, a urmat salutul de bun venit rostit de preşedinte la care papa Benedict a răspuns iniţial în malteză exprimând bucuria de a fi în Malta. A salutat autorităţile statale şi ecleziastice şi pe toţi cei prezenţi. Apoi în engleză, a doua limbă oficială a ţării, Papa a subliniat că vine ca succesor al lui Petru pentru a-i întări în credinţă dar şi ca un pelerin pentru a-l adora pe Domnul pentru lucrările minunate pe care le-a înfăptuit, în mod special prin marele Apostol al Maltei, Sfântul Paul.

Salutându-l pe preşedinte Papa a mulţumit „pentru munca anevoioasă depusă împreună cu guvernul pentru a pregăti vizita”.

Ocazia vizitei mele în aceste insule este cea dea 1950 aniversare a naufragiului Sfântului Paul pe plajele insulei Maltei. Sfântul Luca descrie aceste eveniment în Faptele Apostolilor. Unii ar putea considera sosirea Sfântului Paul în Malta, printr-un eveniment omeneşte neprevăzut ca o simplă întâmplare a istoriei. Ochii credinţei, totuşi ne permit să recunoaştem în ea opera Providenţei Divine.

În realitate, Malta a fost o răscruce de multe mari evenimente şi de schimburi culturale în istoria europeană şi mediteraneană, până în zilele noastre. Aceste insule au jucat un rol cheie în dezvoltarea politică, religioasă şi culturală a Europei, a Orientului Mijlociu şi Africii de Nord. Pe aceste ţărmuri, de aceea, conform planurilor tainice ale lui Dumnezeu, Evanghelia a fost adusă de Sfântul Paul şi de primii adepţi ai lui Cristos. Opera lor misionară a purtat multe roade de-a lungul secolelor, contribuind în nenumărate moduri la a plăsmui bogata şi nobila cultură a Maltei.

Fortificaţiile care se înalţă în mod atât de maiestos în arhitectura insulei vorbesc despre luptele precedente, când Malta a contribuit mult la apărarea creştinătăţii atât pe uscat cât şi pe mare.

Voi continuaţi să jucaţi un rod valid în dezbaterile de azi asupra identităţii, culturii şi politicelor europene. În acelaşi timp, sunt bucuros să subliniez angajamentul Guvernului în proiectele umanitare pe rază lungă, în special în Africa.
În realitate, Malta are mult de oferit în domenii diferite, precum toleranţa, reciprocitatea, imigraţia şi alte chestiuni cruciale pentru viitorul acestui Continent. Naţiunea voastră, ar trebui să continue să apere indisolubilitatea căsătoriei ca instituţie naturală şi sacramentală, precum şi adevărata natură a familiei, cum deja o face în privinţa sacralităţii vieţii umane de la concepere până la moartea naturală, şi adevăratul respect care e datorat libertăţii religioase după modalităţi care să poarte la o adevărată dezvoltare integrală atât a indivizilor cât şi a societăţii.

Malta se bucură de legături strânse cu Orientul Mijlociu, nu numai în termeni culturali şi religioşi, dar şi lingvistici. Permiteţi-mi să vă încurajez să puneţi acest ansamblu de abilităţi şi de puncte de forţă în favoarea unui uz mai mare, pentru a putea sluji ca punte în înţelegerea dintre popoarele, culturile şi religiile prezente în Mediterană.

În finalul discursului de sosire, Papa a făcut aluzie la rădăcinile creştine ale Maltei. În mod explicit l-a amintit pe Giorgio Preca, pe care a avut bucuria de a-l canoniza în urmă cu 3 ani pe 3 iunie 2007 şi a încheiat cu un salut, ca şi la începutul discursului, în limba malteză: Il-Mulej ibierek lill-popplu kollu ta’ Malta u ta’ Ghawdex! - Dumnezeu să binecuvânteze toată lumea din Malta şi din Gozo!.

După ceremonia de sosire, Papa s-a transferat la Palatul prezidenţial al Marilor Maeştri din La Valletta pentru o vizită de curtoazie preşedintelui Maltei George Abela. Aici Pontiful a fost condus cu ascensorul la etajul 3. În „Sala Verde a avut schimbul de daruri după care în Salonul Ambasadorilor a avut loc întâlnirea privată, la sfârşitul căreia au fost admişi în Salon Ambasadorii pentru un salut individual, familia preşedintelui, primul ministru cu familia, miniştrii Guvernului maltez. liderul opoziţiei cu respectivele consoarte. La Sala tronului a avut loc fotografia de grup iar de la balconul Palatului prezidenţial Pontiful a salutat mulţimea. Înainte de a părăsi Palatul prezidenţial, a salutat membrii Comitetului organizator de Stat pentru Călătoria Apostolică.

În continuarea vizitei de sâmbătă, Papa s-a transferat la Biserica Sfântul Paul din Rabat unde a fost întâmpinat de parohul bisericii. Însoţit în interiorul bisericii a fost primit de circa 250 de misionari maltezi. După o scurtă rugăciune în faţa Preasfântului Sacrament, episcopul Romei s-a îndreptat spre capela adiacentă a Sanctuarului şi a coborât treptele care conduc la Grota sau Peştera Sfântului Paul, considerată piatra de hotar a Bisericii în Malta întrucât potrivit tradiţiei, Apostolul a petrecut aici trei luni de zile predicând, după naufragiul său. Peştera a devenit punctul de referinţă pentru prima comunitate creştină. În Evul Mediu, în jurul peşterii s-a format un cimitir cu diferite capele. În 1463 a fost construită prima biserică, înlocuită cu alte două, dintre care ultima cea din 1653. Deasupra Grotei, adiacentă cu biserica, a fost construită capela dedicată Sfântului Paul. În 1743 a fost pusă în Peşteră o statuie a Apostolului dăruită de Marele Maestru al Ordinului de Malta, Manuel Pinto. Ioan Paul al II-lea a vizitat Grota în 27 mai 1990 în timpul primei sale călătorii apostolice în Insulă.

Sâmbătă în jurul orei 19.45 Papa Benedict al XVI-lea a semnat în Cartea de Aur şi a oferit Sanctuarului o candelă votivă de argint şi a recitat o frumoasă rugăciune transmisă în exteriorul Peşterii. La Salutul arhiepiscopului pontiful a răspuns subliniind faptul că pelerinajul său în Malta a început cu un moment de rugăciune tăcută în Peştera Sfântului Paul, care cel dintâi a purtat credinţa în aceste insule.

Naufragiul lui Paul şi popasul său de trei luni în Malta au lăsat un semn indelebil în istoria ţării voastre. Cuvintele sale către tovarăşii săi înainte de a ajunge în Malta „Va trebui să sfârşim pe vreo insulă” (Fapt 27,26) - în contextul original sunt o invitaţie la curaj în faţa necunoscutului şi la încredere neclintită în Providenţa misterioasă a lui Dumnezeu.

Benedict al XVI-lea a menţionat marele număr de preoţi şi călugări care au imitat zelul misionar al Sfântului Paul lăsând Malta pentru a merge şi purta Evanghelia pe ţărmuri îndepărtate. A mulţumit misionarilor în numele întregii Biserici pentru mărturia lor adusă Domnului Înviat şi pentru vieţile cheltuite în serviciul altora.

Alt aspect important al discursului Papei este sublinierea că sosirea Sfântului Paul în Malta nu era programată: se ducea la Roma când s-a iscat pe neaşteptate o furtună năprasnică iar nava sa a fost aruncată pe această insulă. Paul, care întâlnise în mod dramatic pe Domnul Înviat pe drumul Damascului, era sensibil la evenimentele neprevăzute pregătite de Dumnezeu. Cursul vieţii sale s-a schimbat dintr-odată; pentru el, de aceea, a trăi era Cristos (Cf Fil 1,21); orice acţiune a sa şi orice gând erau menite să vestească misterul crucii şi mesajul său de iubire a lui Dumnezeu care împacă, reconciliază.

Cuvântul Evangheliei, are şi astăzi puterea de a izbucni în vieţile noastre să le schimbe cursul spre convertire, la o nouă viaţă şi la un nou viitor de speranţă.

Trăiţi - a fost îndemnul Papei către maltezi - credinţa voastră în mod şi mai deplin împreună cu membrii familiilor voastre, cu prietenii voştri, în cartierele voastre, la locurile de muncă şi în întregul ţesut al societăţii malteze. În mod special, Papa a îndemnat părinţii, învăţătorii, catiheţii să vorbească altora despre întâlnirea lor vie cu Cristos înviat, mai ales tinerilor care sunt viitorul Maltei.

Şi la sfârşit, perspectiva universală a Papei: în faţa ameninţărilor împotriva sacralităţii vieţii umane, a demnităţii căsătoriei şi familiei nu au oare nevoie contemporanii noştri să fie avertizaţi constant asupra măreţiei demnităţii noastre de fii ai lui Dumnezeu şi vocaţiei sublime pe care am primit în Cristos? Nu are poate nevoie societatea de a relua şi apăra acele adevăruri morale fundamentale care sunt la baza adevăratei libertăţi şi progresului genuin?

Sâmbătă seara, Pontiful s-a transferat la sediul Nunţiaturii Apostolice din Rabat pentru cina în privat şi odihna de noapte.

Duminică, 18 aprilie papa Benedict se duce în Piaţa Hambarelor din Floriana, piaţa cea mai mare din Insulă, unde se află şi biserica Sfântul Publiu, primul convertit de Sfântul Paul şi constituit de el episcop de Malta, martirizat apoi la Atena. Pe 18 aprilie este chiar sărbătoarea patronală a Bisericii. Începând de la ora locală 9.45, Papa prezidează Sfânta Liturghie la altarul amenajat în anticul loc de depozitare a grâului pe timpul romanilor. În Piaţă pot loc circa 10 mii de persoane.

Ioan Paul al II-lea a celebrat aici Liturghia pe 9 mai 2001 în cursul Pelerianjului său jubiliar în Grecia, Siria şi Malta pe urmele Sfântului Paul. La Liturghie a fost beatificat preotul Giorgio Preca, fondatorul Societăţii Doctrinei Creştine împreună cu alţi doi Fericiţi.

Liturghia oficiată de papa Benedict este cea din Duminica a III-a a Paştelui cu finalul Evangheliei după Sfântul Ioan când Isus se arată pe malul Mării Tiberiade. Se arată Apostolilor care după ce au trudit toată noaptea fără să fi prins nimic, la cuvântul lui Isus aruncă mreaja şi au prins 153 de peşti mari. Ioan îl recunoaşte: Este Domnul! Petru, îşi ia haina, se aruncă în apă şi merge spre mal pentru a-l întâlni pe Domnul Înviat. Urmează cina rituală, firească toţi fiind convinşi că este el, Isus, Domnul înviat din morţi. Şi apoi, întreita întrebare a lui Isus: Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia. Doamne tu ştii că te iubesc. Paşti mieluşeii mei! Paşti oile mele! La sfârşitul Liturghie Papa recită antifonul marian pascal: Regina Coeli - Bucură-te Regină a Cerului.
 
Aici serviciul audio: