Puţină istorie: La început era Paştele

(RV - 5 aprilie 2010) În secolul II, Paştele creştin celebrat din noaptea de sâmbătă până în „duminica mare” era singura sărbătoare anuală a creştinilor. Ea celebra totalitatea misterului lui Cristos mântuitor: răstignirea sa, punerea în mormânt, învierea sa, ridicarea la cer şi darul Duhului Sfânt. Nu exista în acea epocă nici Joia sau Vinerea Sfinte, mici Înălţarea, nici Rusaliile. Paştele era singurul pol de atracţie al anului creştin, aşa cum duminica era singurul pol al săptămânii.

La început structura celebrării pascale era foarte simplă. Celebrarea Botezului a căpătat repede locul său în timpul privegherii pascale între liturgia Cuvântului şi Euharistie (sec. III). Alte rituri au intrat încet-încet în această structură de bază: proclamarea solemnă a Învierii prin imnul „Exultet - Să tresalte de bucurie” (sec. IV), aprinderea lumânării pascale (sec.V) şi, în fine, ritul binecuvântării focului nou sec XI-XII).
(După André Haquin, în Feu nouveau, februarie 1992, p.34