Un martor al lui Cristos care s-a dăruit, fără rezerve, fără măsură, fără calcul: Benedict al XVI-lea în a cincia aniversare a morţii lui Ioan Paul al II-lea

(RV - 30 martie 2010) Ceea ce îl însufleţea şi îl mâna pe Ioan Paul al II-lea „era iubirea faţă de Cristos, căruia îi consacrase viaţa, o iubire supraabundentă şi necondiţionată”. Este pe scurt ceea ce papa Benedict al XVI-lea a spus la Liturghia prezidată în bazilica Sfântul Petru, în a cincia aniversare a morţii Venerabilului Slujitor al lui Dumnezeu, întors în Casa Tatălui pe 2 aprilie 2005, dată care anul acesta coincide cu Vinerea Sfântă.

Vorbind reprezentanţei poloneze, vădit emoţionată, prezentă în bazilică însoţită de arhiepiscopul de Cracovia, cardinalul Stanislau Dziwisz, Benedict al XVI-lea a îndemnat la a-l privi pe Ioan Paul al II-lea şi opera sa ca exemplu de „fidelitate, speranţă, iubire”.

Emoţia celui care iubeşte se preschimbă în bucuria convingerii profunde că moartea pământească coincide cu naşterea la adevărata viaţă. Sunt sentimentele clar vizibile pe faţa, marcată uneori de lacrimi, ale celor care luni seară au participat în bazilica vaticană la Sfânta Liturghie de pomenire a Venerabilului Servitor al lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, în a cincia aniversare morţii.

Papa, amintind că Săptămâna Sfântă reprezintă un context prielnic de reculegere şi rugăciune, a început predica subliniind dăruirea totală a lui Ioan Paul al II-lea lui Cristos:
• În timpul lungului său pontificat, el s-a angajat fără cruţare în a proclama dreptul cu fermitate, fără slăbiciuni sau şovăieli, mai presus de toate când trebuia să înfrunte rezistenţe, ostilităţi şi refuzuri. Ştia că a fost prins de mână de Domnul, şi aceasta i-a permis să exercite un minister foarte rodnic, pentru care, încă o dată, îi aducem mulţumiri fierbinţi lui Dumnezeu.

Oprindu-se asupra actului de credinţă şi de mare iubire al Mariei din Betania care „într-o umilă slujire” a luat un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preţ şi i-a uns picioarele lui Isus, ştergându-i-le cu părul capului ei, Papa a arătat că orice gest de iubire şi de adevărată devoţiune faţă de Cristos, nu rămâne un fapt personal, dar priveşte întregul trup al Bisericii şi revarsă „iubire, bucurie şi lumină”. Un fapt contrapus atitudinii şi cuvintelor lui Iuda care - a remarcat Benedict al XVI-lea - „ascunde egoismul şi falsitatea omului închis în sine, încătuşat de aviditatea posesiei, care nu se lasă învăluit de parfumul bun al iubirii divine”. Apoi a subliniat că Iubirea îşi află expresia supremă pe lemnul Crucii unde „Fiul lui Dumnezeu se dăruieşte pe sine pentru ca omul să aibă viaţă, coboară în abisurile morţii pentru a-l purta pe om la înălţimile lui Dumnezeu”. Şi citându-l pe Sf. Augustin, Papa a explicat că orice suflet care vrea să fie credincios, se uneşte cu Maria pentru a unge şi şterge picioarele Domnului:
• Toată viaţa Venerabilului Ioan Paul al II-lea s-a desfăşurat sub semnul acestei iubiri, a capacităţii de a se dărui în mod generos, fără rezerve, fără măsură, fără calcul. Ceea ce îl mâna era iubirea faţă de Cristos, căruia îi consacrase viaţa, o iubire supraabundentă şi necondiţionată. Şi tocmai pentru că s-a apropriat din ce în ce mai mult de Dumnezeu în iubire, el a putut să se facă tovarăş de drum pentru omul de azi, răspândind în lume parfumul Iubirii lui Dumnezeu.

„Cine a avut bucuria” de a-l cunoaşte şi frecventa pe Ioan Paul al II-lea - a continuat papa Benedict - a putut atinge cu mâne cât era de vie în el credinţa.
• Slăbiciunea fizică progresivă, de fapt, nu i-au ştirbit niciodată credinţa sa de stâncă, speranţa sa luminoasă, caritatea sa ferventă. S-a lăsat consumat pentru Cristos, pentru Biserică, pentru întreaga lume: şi-a trăit suferinţa până la capăt din iubire şi cu iubire.

În concluzie, vorbind reprezentanţei poloneze a invitat pe toţi să privească la „viaţa şi opera lui Ioan Paul al II-lea, mare polonez care - a spus - poate fi motiv de mândrie” pentru voi. Însă, trebuie să vă amintiţi că aceasta este şi o mare chemare la a fi mărturisitori fideli ai credinţei, speranţei şi iubirii, aşa cum el ne-a învăţat fără întrerupere.

În timp ce continuăm celebrarea euharistică, să ne pregătim la trăirea zilelor glorioase ale Patimii, Morţii şi Învierii Domnului, încredinţându-ne cu încredere, după exemplul Venerabilului Servitor Ioan Paul al II-lea - mijlocirii Fericitei Fecioare Maria, Mama Bisericii, pentru ca să ne susţină în strădania de a fi în orice împrejurare, apostoli neobosiţi ai Fiului său divin şi ai Iubirii sale milostive.
 
Aici serviciul audio: