Părintele Lombardi despre cazul Murphy: nici o acoperire a abuzurilor sau interdicţie
de a fi denunţate
(RV - 25 martie 2010) Nu a existat nici o acoperire, nici o interdicţie de denunţare
a abuzurilor; Congregaţia pentru Doctrina Credinţei a fost informată despre fapte
doar după 20 de ani: directorul Sălii de presă a Sfântului Scaun, părintele Federico
Lombardi, respinge cu forţă acuzaţiile aduse Vaticanului asupra „cazului Murphy”,
potrivit celor difuzate de New York Times.
Iată textul
integral al declaraţiei făcute miercuri de părintele Lombardi ziarului New York Times:
Tragicul caz al lui Lawrence Murphy, preot din arhidieceza de Milwaukee, priveşte
victime deosebit de vulnerabile care au suferit îngrozitor din cauza acţiunilor sale.
Abuzând sexual de copii surzi, preotul a violat legea şi, lucru încă mai grav, încrederea
sacră pe care victimele sale o puseseră în el. Spre jumătatea anilor şaptezeci, unele
victime ale preotului Murphy au denunţat abuzurile săvârşite de el autorităţilor civile,
care a efectuate investigaţii asupra lui; totuşi, potrivit celor relatate, acele cercetări
au fost abandonate.
Congregaţia pentru Doctrina Credinţei a fost informată
despre acest caz doar circa 20 de ani mai târziu. S-a sugerat că există o legătură
între aplicarea instrucţiunii „Crimen sollicitationis” şi omisiunea denunţării,
în acest caz, a abuzurilor asupra copiilor, autorităţilor civile. De fapt nu există
nici un raport în acest fel.
Într-adevăr, contrar unor afirmaţii care au circulat
în presă, nici „Crimen sollicitationis”, nici Codul Dreptului Canonic nu au
interzis niciodată denunţarea abuzurilor asupra copiilor la forţele de ordine.
La
sfârşitul anilor nouăzeci, după mai bine de două decenii de la denunţarea abuzurilor
în faţa autorităţilor diecezane şi a poliţiei, pentru prima dată Congregaţiei pentru
Doctrina Credinţei i-a fost pusă întrebarea despre felul cum să se trateze canonic
cazul Murphy. Congregaţia a fost informată despre chestiune deoarece implica ademenirea
în scaunul de spovadă, care constituie o violare a Sacramentului Pocăinţei. Este important
de observat că chestiunea canonică prezentată Congregaţiei nu era în nici un fel legată
de eventuală procedură civilă sau penală în privinţa preotului Murphy.
În cazuri
similare, Codul de Drept Canonic nu prevede pedepse automatice, dar recomandă ca să
fie emisă o sentinţă care să nu excludă nici chiar pedeapsa bisericească cea mai mare,
adică demiterea din starea clericală (Cf can 1395 § 2). În lumina faptului
că preotul Murphy era în vârstă şi în condiţii precare de sănătate, care trăia în
izolare şi în privinţa căruia timp peste douăzeci de ani nu fuseseră denunţate alte
abuzuri, Congregaţia pentru Doctrina Credinţei a sugerat ca arhiepiscopul de Milwaukee
să ia în consideraţie acestea şi să rezolve situaţia limitând, de exemplu, slujirea
publică a preotului Murphy şi cerând ca el să asume deplina responsabilitate a gravităţii
acţiunilor sale. Preotul Murphy a murit aproximativ patru luni după aceea, fără alte
incidente.