2010-03-20 14:34:24

Sumarul oficial al Scrisorii Pastorale a Papei către catolicii irlandezi asupra chestiunii abuzurilor


(RV - 20 martie 2010) Papa Benedict al XVI-lea a adresat o Scrisoare pastorală tuturor catolicilor din Irlanda în care îşi exprimă consternarea pentru abuzurile sexuale comise asupra tinerilor din partea unor exponenţi ai Bisericii şi pentru modul în care ele au fost tratate de episcopii irlandezi şi de superiorii călugăreşti. El cere ca Scrisoarea să fie citită cu atenţie în întregimea ei. Sfântul Părinte vorbeşte despre apropierea sa în rugăciune faţă de toată comunitatea catolică irlandeză în acest timp plin de amărăciune şi propune un parcurs de reînsănătoşire, de reînnoire şi de reparaţie.

Le cere să-şi amintească de stânca din care au fost tăiaţi (Cf Is 51,1), şi în special despre frumoasa contribuţie pe care misionarii irlandezi au adusă civilizaţiei Europei şi răspândirii creştinismului în fiecare continent. În ultimii ani credinţa în Irlanda a trebuit să facă faţă multor încercări, odată cu verificarea unei rapide schimbări sociale şi a unui declin în ataşamentul faţă de tradiţionalele practici de devoţiune şi sacramentale. Acesta este contextul în interiorul căruia trebuie să se înţeleagă modul în care Biserica a înfruntat problema abuzului sexual al minorilor.

Mulţi sunt factorii care stau la originea problemei: o insuficientă formare morală şi spirituală în seminarii şi în noviciate, o tendinţă în societate de a favoriza clerul şi alte figuri în posturi de autoritate, o preocupare nelalocul ei pentru bunul nume al Bisericii şi pentru a evita scandalurile au dus la lipsa aplicării, când erau necesare, a pedepselor canonice care erau în vigoare. Numai examinând cu atenţie multele elemente care au dat origine crizei este posibilă identificarea cauzelor ei şi găsirea de remedii eficace.

În timpul vizitei da Limina la Roma în 2006 Papa îndemnase episcopii irlandezi să „stabilească adevărul despre cele întâmplate în trecut, să ia măsurile potrivite pentru a evita ca ele să se repete în viitor, să se asigure ca principiile de dreptate să fie pe deplin respectate şi, mai presus de toate, să vindece victimele şi pe toţi cei care au fost loviţi de aceste crime abnorme”. Din acel moment el a voit să întâlnească victime în mai mult de o singură ocazie, ascultând necazurile lor, rugându-se cu şi pentru ele, şi este gata să o facă din nou în viitor. În februarie 2010 a chemat la Roma pe toţi episcopii irlandezi ca să examineze împreună cu ei măsurile pe care le iau pentru remedierea problemei, cu referinţă specială la procedurile şi protocoalele actualmente în vigoare pentru a asigura tutela băieţilor în ambiente bisericeşti şi pentru a răspunde cu promptitudine şi cu dreptate la denunţările de abuzuri. În această Scrisoare pastorală Papa vorbeşte direct unei serii de grupuri din sânul comunităţii irlandeze, în lumina situaţiei care s-a creat.

Adresându-se în primul rând victimelor de abuz, el ia act de cutremurătoarea trădare de care au suferit şi le spune când de mult i-a părut rău pentru ceea ce au suportat. Recunoaşte cum în multe cazuri nimeni nu era dispus să-i asculte când găseau curajul să vorbească despre tot ce li se întâmplase. Îşi dă seama despre felul cum cei care erau găzduiţi în cămine trebuiau să fie ascultaţi, dându-şi seama că nu aveau posibilitatea de a scăpa de suferinţele lor. Deşi recunoscând cât de dificil trebuie să fie pentru mulţi dintre ei faptul de a ierta sau de a se împăca cu Biserica, îi îndeamnă să nu-şi piardă speranţa. Isus Cristos, el însuşi victima unor suferinţe nedrepte, înţelege abisurile chinului lor şi persistenţa efectului său asupra vieţilor şi relaţiilor lor. Cu toate acestea, tocmai rănile sale, transformate de suferinţele sale răscumpărătoare, sunt mijloacele prin care puterea răului este frântă iar noi ne renaştem la viaţă şi la speranţă. Papa îndeamnă victimele să caute în Biserică oportunitatea de a-l întâlni pe Isus Cristos şi de a găsi reînsănătoşire şi reconciliere redescoperind iubirea nemărginită pe care Cristos o are pentru fiecare din ele.

În cuvintele sale către preoţii şi călugării care au comis abuzuri asupra tinerilor, Papa le aminteşte că trebuie să răspundă înaintea lui Dumnezeu şi a tribunalelor legal constituite, pentru faptele lor păcătoase şi criminale pe care le-au comis. Au trădat o încredere sacră şi atras ruşine şi dezonoare asupra confraţilor lor. O mare daună a fost produsă, nu numai victimelor, dar şi percepţiei publice a preoţiei şi vieţii monastice în Irlanda. În timp ce cere de la ei să se supună exigenţelor justiţiei, le aminteşte că nu trebuie să deznădăjduiască de îndurarea lui Dumnezeu, pe care el a oferit-o chiar şi celor mai mari păcătoşi, dacă se căiesc de acţiunile lor, fac pocăinţă şi cu smerenie imploră iertare.

Papa îi încurajează pe părinţi să persevereze în dificila sarcină de a educa fii să recunoască că sunt iubiţi şi doriţi şi să dezvolte o sănătoasă stimă de sine. Părinţii au responsabilitatea primară de a educa noile generaţii la principiile morale care sunt esenţiale pentru o civilizaţiei civilă. Papa invită băieţii şi tinerii să găsească în Biserică o oportunitate pentru o întâlnire dătătoare de viaţă cu Cristos, şi să nu se lase frânaţi de lipsurile unor preoţi şi călugări. El priveşte la contribuţia tinerilor pentru reînnoirea Bisericii. Îndeamnă şi preoţii şi călugării să nu se descurajeze, ci din contra să-şi reînnoiască devotamentul lor pentru respectivele domenii de apostolat, lucrând în armonie cu superiorii lor încât să ofere nouă viaţă şi dinamism Bisericii din Irlanda prin mărturia lor vie faţă de lucrarea răscumpărătoare a Domnului.

Adresându-se episcopilor irlandezi, Papa relevă gravele erori de judecată şi falimentul conducerii multora dintre ei, întrucât nu au aplicat în mod corect procedurile canonice în a răspunde la denunţările de abuzuri. Deşi adesea era dificil să se ştie cum trebuie înfruntate situaţii complexe, rămâne faptul că au fost comise greşeli serioase şi că în consecinţă au pierdut din credibilitate. Papa îi încurajează să continue să se sforţeze cu determinare pentru a remedia erorile trecutului şi preveni orice repetare a lor, aplicând în mod deplin dreptul canonic şi cooperând cu autorităţile civile în domeniile lor de competenţă. Invită apoi episcopii să se străduiască să devină sfinţi, să se prezinte ca exemple, să încurajeze preoţii şi credincioşii să îndeplinească rolul lor în viaţa şi misiunea Bisericii.

În fine, Papa propune câţiva paşi specifici pentru a stimula reînnoirea Bisericii din Irlanda. Cere tuturor să ofere pocăinţele lor din ziua de vineri, pe perioada unui an, pentru repararea păcatelor de abuz care s-au verificat. Recomandă să recurgă frecvent la sacramentul reconcilierii şi la practica adoraţiei euharistice. Anunţă intenţia de a hotărî o Vizită Apostolică pentru câteva dieceze, congregaţii călugăreşti şi seminarii, cu implicarea Curiei Romane şi propune o Misiune la nivel naţional pentru episcopii, preoţii şi călugării din Irlanda. În acest An dedicat în toată lumea Preoţilor, prezintă persoana Sfântului Ioan Maria Vianney ca model şi mijlocitor pentru o reînsufleţită slujire preoţească în Irlanda. După ce a mulţumit tuturor celor care s-au străduit cu promptitudine şi mult suflet pentru a înfrunta în mod hotărât problema, Pontiful încheie propunând o „Rugăciune pentru Biserică din Irlanda”, de folosit de către toţi credincioşii pentru a invoca harul reînsănătoşirii şi reînnoirii în acest timp de dificultate.








All the contents on this site are copyrighted ©.