Episcopii din Burkina-Niger în vizită ad Limina: o Biserică în creştere, angajată pe frontul dreptăţii şi al păcii

(RV - 16 martie 2010) Episcopii din Burkina Faso-Niger au început luni la Roma vizita lor periodică ad Limina Apostolorum. Prezintă succesorului lui Petru bucuriile şi suferinţele a două ţări dintre cele mai sărace din lume, lovite de drama secetei. Comunitatea creştină este minoritară şi caută să trăiască în armonie cu majoritatea musulmană.

Despre situaţia Bisericii în Burkina Faso să ascultăm mărturia mons. Séraphin François Rouamba, preşedinte al Conferinţei Episcopale din Burkina Faso-Niger.
• Înregistrăm o creştere constantă a numărului botezaţilor. Numai în dieceza mea în fiecare an avem circa 5 mii de botezuri de copii şi 4800 de botezuri de adulţi şi acest lucru se întâmplă de mai mulţi ani. Biserica din Burkina Faso cunoaşte o stare religioasă bună dar trebuie să facă faţă la mari provocări. Există înainte de toate necesitatea de a promova Comunităţile creştine de bază, întrucât în aceste mici comunităţi creştinii se simt o familie şi pot împărtăşi împreună credinţa, iubirea şi speranţele lor. Există apoi problema aculturaţiei: suntem convinşi că dacă nu evanghelizăm cultura nu voi putea niciodată să-i evanghelizăm în profunzime pe credincioşii noştri, ar rămâne o evanghelizare superficială. Este şi problema catiheţilor care au o responsabilitate foarte mare în evanghelizare. Catiheţii în multe locuri sunt singura expresie a Bisericii, din lipsa de preoţi, dar este nevoie urgentă de o actualizare în pregătirea lor. Şi aceasta este valabil pentru toţi laicii al căror rol a fost întotdeauna foarte important în Biserica noastră ca mărturisitori ai Evangheliei oriunde se află şi plămadă a acestei lumi noi care se naşte cu Isus Cristos. Dacă vrea să crească mai departe, Biserica trebuie să fie misionară: trebuie să vestim credinţa noastră pretutindeni, şi în afara ţării. Biserica-Familie din Burkina - care a primit atât de mult - trebuie să ştie că acum trebuie să dea la fel de mult.

Care sunt relaţiile cu majoritatea musulmană şi cu adepţii religiilor tradiţionale?
• Trebuie să spun că creştinii, musulmanii şi adepţii religiilor tradiţionale se înţeleg. E de ajuns să ne gândim că musulmanii, uneori, asistă chiar la Liturghiile noastre. Desigur, ne este uneori teamă când vedem luând naştere unele mişcări, dar în starea actuală există bună înţelegere interreligioasă. Se întâmplă, de exemplu, că vânzători musulmani au venit să ne întrebe dacă pot contribui la construirea unei parohii. Motivul este simplu: unde se construieşte o parohie se ştie, că va fi o şcoală şi un dispensar şi, cum catolicii nu fac discriminări, beneficiază de aceasta toată populaţia.

Ce influenţă a avut al Doilea Sinod pentru Africa asupra vieţii diecezelor voastre din Burkina Faso?
• La început eram puţin sceptici, deoarece nu aplicasem încă indicaţiile precedentului Sinod pentru Africa. Dar apoi ne-am dat seama că era oportun, întrucât când vedem Africa azi, problemele dreptăţii şi păcii sunt într-adevăr actuale. Cred că Papa a avut o bună idee în a alege această temă pentru Biserica noastră. Trebuie spus că rolul Bisericii este fundamental în acest domeniu: au fost iniţiative bisericeşti de reconciliere în faţa unor sciziuni înfricoşătoare în care nimeni nu credea şi apoi am văzut că comunităţile au reuşit să depăşească divizările. Deci Sinodul a întărit convingerile creştinilor şi a oferit sprijin iniţiativelor lor. Cred că este foarte important ca Biserica să fie prezentă oriunde este nevoie de reconciliere, de împăcare.

Aici serviciul audio: