Sfânta Francisca Romana: Contemplare şi acţiune, rugăciune şi slujire caritativă, ideal călugăresc şi angajament social

(RV – 9 martie 2010) „Ceccolella”: în acest mod afectuos o cheamă romanii pe Sfânta Francisca Romana a cărei sărbătoare este pe 9 martie, ziua morţii sale.
Născută în 1384 şi plecată la Cer în 1440, Francisca aparţinea unei familii nobile. În ciuda originilor ei, Francisca şi-a dedicat întreaga viaţă celor săraci şi nevoiaşi şi a fondat Oblatele Benedictine Olivetane. Canonizată de Paul al V-lea în 1608, Sfânta Francisca Romana a fost omagiată şi de Benedict al XVI-lea care acum un an a fost în vizită la mănăstirea romană de la Tor de' Specchi.

„Cea mai romană dintre Sfinte”: aşa a definit-o Benedict al XVI, acum un an, pe Sfânta Francisca Romana. Fiica unei nobile familii, ea cultivă în inimă vocaţia monastică, dar tatăl a căsătorit-o la doar 13 ani cu aristocraticul Lorenzo de' Ponzani. Ea nu voia, dar cu simplitate, umilinţă şi răbdare a respectat alegerea părinţilor.
Timp de 40 de ani a fost soţie şi mamă a trei fii, admirată pentru virtuţile ei, dar nu i-a uitat niciodată pe cei mai puţin norocoşi. Pentru ei a golit grânarele şi cantinele personale, dând tot ajutorul posibil.
Lor le-a deschis porţile Palatului când ciuma a lovit oraşul Roma. Aceeaşi teribilă maladie i-a ucis doi dintre copii.
Francisca a renunţat la hainele luxoase şi la bijuterii. Pe 15 august 1425, a constituit asociaţia Oblatelor Olivetane ale Mariei, legată de Ordinul Benedictin. Opt ani după aceea, papa Eugen al IV-lea a dat cale liberă congregaţiei şi Francisca a devenit Maică Superioară în 1436.
În 1440, slăbită fizic, aşa-numita „Ceccolella” trecea la cele veşnice. Dar a rămas vie învăţătura sa spirituală, după cum amintea acum un an Papa, în vizita la mănăstirea romană Tor de' Specchi:

• „Contemplare şi acţiune, rugăciune şi slujire caritativă, ideal călugăresc şi angajament social: toate aceste aspecte au găsit aici „un laborator” bogat în roade, în strânsă legătură cu călugării Olivetani de la Santa Maria Nova. Adevăratul motor al operelor care s-au realizat aici în decursul timpurilor a fost inima Sfintei Francesca, în care Duhul Sfânt a revărsat darurile sale speciale, suscitând în acelaşi timp multe iniţiative benefice”.

Viaţa contemplativă, a spus de asemenea Sfântul Părinte pe 9 martie 2009, se preocupă „să ţină mereu pământul deschis spre cer” şi este „chemată să fie un fel de plămân spiritual al societăţii”, aşa încât să „dea sens plin la multiplele activităţi ale fiinţei umane”.

• „De asemenea, mănăstirea voastră are o caracteristică care reflectă carisma Sfintei Francisca Romana. Aici se trăieşte un echilibru unic între viaţa călugărească şi viaţa laică, între viaţa în lume şi viaţa în afara lumii. Un model care nu s-a născut pe hârtie ci în experienţa concretă a unei tinere romane: un model, s-ar putea spune, scris de însuşi Dumnezeu în existenţa extraordinară a Franciscăi, în istoria ei de copilă, de adolescentă, de foarte tânără soţie şi mamă, de femeie matură, cucerită de Isus Cristos, cum ar spune Sfântul Paul”.
În afara exemplului ei de viaţă, de la Sfânta Francisca Romana rămâne un unguent special pentru vindecarea bolnavilor, care este preparat şi în prezent în recipientul de acum cinci secole.

Aici serviciul audio: