Creştinofobia, noua persecuţie: interviu cu arhiepiscopul Bruno Forte despre cartea lui René Guitton

(RV – 4 martie 2010) Tăcerea Occidentului şi în special a Europei privind violenţele anticreştine în lume. Acest denunţ este făcut de scriitorul şi intelectualul francez René Guitton într-o carte a sa. Guitton este membru al reţelei de experţi ai Naţiunilor Unite pentru Alianţa Civilizaţiilor.
Volumul, tradus în italiană cu titlul „Cristianofobia – la nuova persecuzione” – în limba română s-ar traduce prin „Creştinofobia – noua persecuţie”, a primit în Franţa premiul pentru drepturile omului. Despre acest volum, iată o reflecţie a arhiepiscopului de Chieti-Vasto, mons. Bruno Forte, care a susţinut de curând un dialog public cu René Guitton la Universitatea din Chieti (cunoscută cu numele de Universitatea teatină):

• „Volumul pleacă de la fapte concrete. Renè Guitton a adunat date incontestabile care se referă la situaţii de persecuţie efectivă a creştinilor în multe ţări ale lumii, mai ales în zonele islamice şi a pus în evidenţă cum – în faţa acestei situaţii – s-a înregistrat o vădită tăcere din partea marii majorităţi a organelor de informare, a opinioniştilor şi a intelectualilor în ţările occidentale şi mai ales în Europa. Este vorba mai ales de două situaţii incontestabile: cea a persecuţiei şi cea a tăcerii conivente. Desigur, ar trebui să ne întrebăm de ce această tăcere, şi iată că Guitton pune în lumină un soi de prejudecată laicistă care – tocmai în numele unui presupus laicism ar dori să marginalizeze orice formă de sprijin , de apărare a creştinismului chiar şi atunci când este vorba doar de apărarea drepturilor omului şi a demnităţii persoanei umane, cercând în acest fel să favorizeze un fel de presupus dialog interreligios care în realitate este doar pierdere de identitate. Aşadar, semnalul de alarmă este unul foarte serios şi-i ajută poate pe toţi, pe creştinii însăşi, să devină conştienţi de gravitatea situaţiei şi de necesitatea de a promova conştientizarea a ceea ce este cu adevărat în joc, adică dreptul la libertatea religioasă pentru creştini şi pentru toţi”.

În Occident, denunţarea – care este justă – a persecuţiilor suferite de creştini în ţările de majoritate islamică nu riscă să se transforme într-un sentiment de ură faţă de musul,mani, într-o „islamofobie” să-i spunem?
• „Desigur, dacă acesta este un risc nu înseamnă însă că formele de „creştinofobie” nu trebuie denunţate cu claritate şi cu fermitate. Cred că totul depinde de modul în care se face. Dacă denunţul se face în numele unei campanii, a unei cruciade împotriva celuilalt, desigur ar fi o eroare. Dar dacă denunţiul se face pentru a promova justiţia, pacea şi respectarea drepturilor omului şi dacă se face cu un stil care promovează dialogul şi întâlnirea, în plus faţă de coresponsabilitate şi de reciprocitate, cred că acest lucru poate fi numai în favoarea binelui comun al tuturor şi în favoarea păcii între naţiuni”.
 Aici serviciul audio: