Avortul, o hecatombă pentru Europa: tristul record revine Marii Britanii şi României
RV 03 mar 2010. Cu 2,9 milioane de avorturi practicate şi înregistrate
în 2008 în toată Europa, avortul este principala cauză de moarte pe
Bătrânul Continent: se afirmă în raportul "Avortul în Europa şi în Spania", prezentat
marţi la Bruxelles de "Institutul spaniol de politică familială". Raportul este
departe de a fi o simplă statistică despre populaţia continentului pentru că seamănă
mai mult cu un buletin de război, cu o fotografie neorealistă după un masacru ascuns.
În cele 27 de ţări UE, căderea demografică în curs ar ajunge la zero dacă s-ar permite
naşterea copiilor concepuţi. În prezent, numai în două Ţări europene – Irlanda şi
Malta – avortul este ilegal, în timp ce în 14 ţări este permis în anumite circumstanţe
iar în alte 11, este liber.
Cifrele vorbesc de la sine. În 2008, au fost daţi
la moarte 2,9 milioane de copii nenăscuţi, unul la fiecare 11 secunde, 327 la fiecare
oră, 7.468 pe zi. În ultimii 15 ani, numai în Europa comunitară circa 20 de milioane
de copii nenăscuţi n-au mai văzut lumina zilei, iar România, alături de Marea Britanie,
Franţa şi Italia, face parte din grupul care conduce în tristul clasament al morţii.
Creşterea cea mai mare s-a înregistrat în Spania, unde numărul avorturilor în ultimii
10 ani a cunoscut un salt de 115%. Luând în considerare şi Ţările europene din afara
Uniunii, avorturile practicate şi înregistrate în 2008 au fost circa 2 milioane şi
863 de mii; prin comparaţie, echivalentul populaţiei din Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca
şi Timişoara luată la un loc (în acelaşi an Bucureştiul număra 1.943.981 de locuitori,
potrivit Comisiei Naţionale de Statistică).
Referitor la motivele acestei
alegeri extreme, criza economică nu poate fi singura, afirmă la Radio Vatican Carlo
Casini, preşedintele Mişcării pentru Viaţă: • "Să confruntăm, de exemplu, datele
a două ţări, Spania şi Polonia, care au aproximativ aceeaşi populaţie, de circa 40
de milioane, şi legi asemenătoare care permit avortul în caz de pericol pentru sănătatea
şi viaţa mamei, violenţă sexuală şi malformaţii. În Spania, întreruperile de sarcină
au crescut progresiv de la an la an, depăşind în prezent 100.000 de avorturi; în Polonia,
în schimb, pe timpul regimului comunist erau foarte multe, dar după căderea regimului,
s-au redus mult şi nu ajung niciodată la o mie. Cum se explică o asemenea diferenţă?
Evident, sensul respectului faţă de viaţă este mai mare în Polonia decât în Spania.
Există şi o degradare culturală care influenţează aplicarea legilor în domeniu. În
Franţa şi Anglia, numărul avorturilor continuă să crească în timp ce, din fericire,
Italia cunoaşte o uşoară scădere. Dar cum se poate înţelege acest fenomen? În Italia,
în ciuda tuturor, vocea Papei şi a Bisericii reuşeşte să se facă auzită; în Franţa
şi Anglia, cenzura împotriva vieţii nu poate fi evitată şi avorturile se înmulţesc.
În cele din urmă, în Europa nu mai există conştiinţa că, orice s-ar spune, copiii
sunt întotdeauna copii, chiar şi înainte de a se naşte. Dacă nu vom merge la rădăcina
problemei şi dacă nu afirmăm acest principiu, de altfel, coerent cu logica drepturilor
omului care se vehiculează atât de mult în Europa, şi anume principiul că toate fiinţele
umane sunt egale, nu vom găsi cale de ieşire din această tragedie, din această înfrângere
a Europei".
Prin ce măsuri concrete, credeţi că s-ar putea reduce plaga avortului
în Europa? •"E necesar să fie prevăzuţi timpii pentru grădiniţă, timpii de muncă
pentru mame, să fie elaborate politici pentru locuinţe. Dar mai înainte de toate acestea,
e nevoie de educaţie în spiritul respectării vieţii, de efectuat în şcoli, educaţia
copiilor, a tinerilor dar şi a celor adulţi. Educaţia trece întotdeauna prin şcoală,
dar nu numai: educaţia se face şi prin mass-media, prin televiziune. Dacă astăzi nu
ar mai fi vocea unui post de radio cum este acesta, sau a unor ziare, ar fi o tăcere
totală, o cenzură totală".