Violenţele anticreştine şi imobilismul Occidentului, în editorialul pr. Federico Lombardi la rubrica "Octava Dies"

RV 28 feb 2010. O adevărată "Via Crucis" fără sfărşit: episcopul de Mosul, mons. Emil Shimoun Nona, a definit cu aceste cuvinte, zilele trecute, suferinţele pe care le îndură minoritatea creştină irakiană. În Irak, India şi alte regiuni ale planetei, Biserica trăieşte zi de zi condiţia martiriului, la fel ca la originile creştinismului.

Despre noile persecuţii anticreştine, la care s-a referit şi Benedict al XVI-lea duminică la rugăciunea Angelus, să ascultăm reflecţia pr. Federico Lombardi, la editorialul pentru rubrica "Octava Dies", săptămânalul informativ al CTV, Centrul de Televiziune Vatican:
• "Se aprind din nou în aceste zile violenţele împotriva creştinilor. În urmă cu câtva timp, am avut în mână manifeste cu ameninţări teribile, distribuite în mod sistematic la casele creştinilor din Mosul, în Irak, îndemnându-i să plece din oraş. Recentele omucideri barbare confirmă aceeaşi strategie sistematică în faţa căreia autorităţile locale nu par să fie în măsură să o stăvilească prin remedii eficace. Cum vor putea supravieţui comunităţile creştine în aceste condiţii? Şi totuşi, e vorba de comunităţi autohtone, integrate deplin în cultura şi istoria locală, fiind o componentă vitală. Nu e vorba de ură faţă de Occident sau de străini, ci împotriva comunităţii creştine.

Irak este acum cazul cel mai actual, dar în unele regiuni din India violenţele anticreştine continuă, la fel în Pakistan şi în alte Ţări din Asia şi Africa. Fundamentalismul religios dă naştere la ură şi violenţă, iar minorităţile religioase – şi creştinismul este minoritate religioasă în numeroase ţări – plătesc preţul cel mai mare.

Deseori se fac apeluri către Comunitatea Internaţională ca să reacţioneze, dar în panoramica actuală a lumii occidentale multe forţe sunt în acţiune pentru a contesta sau demola prezenţa creştină şi influenţa ei în regiuni unde este sau era majoritară. E realist să te aştepţi la o apărare convinsă a acesteia acolo unde este minoritară şi nu are mare importanţă din punct de vedere al intereselor politice sau economice?

Creştinii, aducându-şi aminte de destinul Învăţătorului lor, nu se pot uimi de faptul că sunt prigoniţi, dar dreptatea şi dreptul ar trebui să fie valabile pretutindeni şi pentru ei".

Aici, serviciul audio: