Sărbătoarea „Catedra Sfântului Petru”. Papa: este puterea adevărului şi a iubirii
(RV – 22 februarie 2010) „Catedra Sfântului Apostol Petru”, o sărbătoare care pune
în lumină ministerul Episcopului de Roma în slujba unităţii discipolilor lui Isus.
„Catedră” înseamnă sediul stabil al episcopului, în biserica mamă a unei dieceze,
de unde şi numele de „catedrală”, şi reprezintă simbolul autorităţii episcopului şi
– în special – al magisteriului său, adică a învăţăturii evanghelice pe care Papa
– în calitate de succesor al apostolilor – este chemat să păstreze şi să transmită
comunităţii creştine. Catedra lui Petru simbolizează aşadar autoritatea Episcopului
Romei care conduce la comuniunea universală a carităţii, tutelând varietatea legitimă
a bisericilor particulare şi veghind astfel încât aspectele particulare să nu dăuneze
unităţii, ci să slujească acesteia. De aceea – explică Benedict al XVI-lea – primatul
Papei nu este o putere după modelul puterilor acestei lumi: • „Este puterea binelui
– a adevărului şi a iubirii – mai puternică decât moartea. Da, este adevărată promisiunea
sa: puterile morţii, porţile iadului nu vor birui Biserica pe care a clădit-o pe Petru
(cfr Mt 16,18) şi pe care Cristos, tocmai în acest fel, continuă să o edifice în mod
personal”. (Omilia din 29 iunie 2006)
Biserica, subliniază Papa, este întotdeauna
Biserica lui Cristos şi nu al lui Petru care îşi îndeplineşte rolul cu slăbiciunile
sale umane, conştient fiind că Cristos este stânca sa: • „Astfel şi în ministerul
lui Petru se revelează, pe de o parte, slăbiciunea a ceea ce este specific uman, dar
totodată se revelează şi forţa lui Dumnezeu, căci tocmai în slăbiciunea oamenilor
Domnul îşi manifestă forţa; demonstrează că este El cel care construieşte Biserica
sa prin intermediul oamenilor care-şi au slăbiciunile lor”. (Omilia din 20 iunie 2006).
Benedict
al XVI-lea cere sprijinul prin intermediul rugăciunii: • „Această sărbătoare îmi
oferă ocazia de a vă cere să mă însoţiţi cu rugăciunile voastre, pentru a putea împlini
cu fidelitate marea îndatorire pe care mi-a încredinţat-o Providenţa Divină, aceea
de Succesor al Apostolului Petru” (Angelus, 22 februarie 2009).