2010-02-22 19:05:21

A doua zi de exerciţii spirituale destinate Papei şi Curiei Romane, ca pregătire pentru sărbătoare Paştelui


(RV – 22 februarie 2010) Începând de duminică după-amiază, după cum este tradiţia în timpul Postului Mare, Papa – împreună cu membri ai Curiei Romane – se află în perioada de exerciţii spirituale, în program până sâmbăta viitoare.
Meditaţiile au loc în Capela „Redemptoris Mater”, din Palatul Apostolic, şi sunt ţinute de teologul salezian Enrico Dal Covolo, având ca temă „Lecţii ale lui Dumnezeu şi ale Bisericii despre chemarea preoţească”. Preotul care conduce exerciţiile spirituale de pregătire pentru sărbătoarea Paştelui se inspiră în pregătirea meditaţiilor din paginile Bibliei care vorbesc despre vocaţie şi din Părinţii Bisericii, şi prezintă în fiecare zi o figură de excelenţă a preoţiei, de la Sfântul Augustin la Ioan Paul al II-lea.

La prima vedere, lumea atât de zgomotoasă pare bolnavă de bulimie mediatică şi impermeabilă la vocea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu continuă să vorbească şi azi, într-o lume care pare surdă la vocea sa. Şi, într-o lume în care zgomotul a devenit într-atât de asurzitor, este nevoie de retragerea pentru câtva timp, pentru a reuşi – cum spunea Benedict al XVI-lea – să distingem vocea lui Dumnezeu din mulţimea rapidelor şi schimbătoarelor mesaje şi evenimente ale lumii de azi:
• „O puternică experienţă de Dumnezeu, suscitată de ascultarea Cuvântului său, înţeles şi primit în propria existenţă, sub acţiunea Duhului Sfânt, şi care – într-un climat de linişte, de rugăciune şi de meditaţie şi sub îndrumarea unui ghid spiritual – dă capacitatea de discernământ necesară purificării inimii, convertirii vieţii şi urmării lui Cristos, pentru împlinirea propriei misiuni în Biserică şi în lume”.

De la liniştea exerciţiilor spirituale la dinamismul apostolatului; cine a ales pentru sine „spaţii de intensă ascultare” a Cuvântului lui Dumnezeu se întoarce la propriile responsabilităţi cu adevărat încurajat:
• „Un bun curs de exerciţii spirituale contribuie la o reînnoire în cei care iau parte la bucuria liturghiei, în special la Rugăciunea Orelor şi mai ales la Euharistie; ajută la redescoperirea importanţei Sacramentului pocăinţei (…) şi a valorii şi semnificaţiei adoraţiei euharistice.
În timpul exerciţiilor este posibilă şi recuperarea rodnică şi a deplinului şi autenticului sens al Sfântului Rozariu şi a pioasei practici a Căii Sfintei Cruci”. (9 februarie 2010).

O veche metodă de a trăi exerciţiile spirituale este „lectio divina”. Benedict al XVI-lea a insistat întotdeauna asupra importanţei acesteia, solicitând episcopilor şi preoţilor să o redescopere, împreună cu densitatea spirituală care se dobândeşte din „citirea ca pe o rugăciune a Bibliei”. Papa a pus în evidenţă caracteristicile metodei „lectio divina”, vorbind acum câteva luni de importanţa acesteia pentru teologii monastici medievali:
• „Pentru ei simpla lectură a textului sacru nu era suficientă pentru a percepe sensul profund, unitatea interioară şi mesajul transcendent. Era necesară de asemenea practicarea unei lecturi spirituale (…). La şcoala Sfinţilor Părinţi, Biblia era interpretată în mod alegoric, pentru a descoperi în fiecare pagină a Vechiului şi Noului Testament, ceea ce spune Isus, ca şi opera sa de mântuire”. (28 octombrie 2009).

Şi ceea ce Cristos spune despre opera sa mântuitoare o comunică şi Bisericii de azi care are „întotdeauna nevoie” de o reînnoire şi de o reîntinerire, iar în „lectio divina” se află cheile acestei tinereţi a spiritului, fără a uita vreodată Cuvântul lui Dumnezeu, care este lanternă pentru paşii noştri şi lumină pentru calea noastră:
• „Lectura asiduă a Sfintei Scripturi însoţită de rugăciune realizează acel intim colocviu căruia i se răspunde printr-o încrezătoare deschidere a inimii.
Dacă este promovată în mod eficient sunt convins că această practică va aduce Bisericii o nouă primăvară spirituală.”

Aici serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.