A doua zi de exerciţii spirituale destinate Papei şi Curiei Romane, ca pregătire pentru
sărbătoare Paştelui
(RV – 22 februarie 2010) Începând de duminică după-amiază, după cum este tradiţia
în timpul Postului Mare, Papa – împreună cu membri ai Curiei Romane – se află în perioada
de exerciţii spirituale, în program până sâmbăta viitoare. Meditaţiile au loc
în Capela „Redemptoris Mater”, din Palatul Apostolic, şi sunt ţinute de teologul salezian
Enrico Dal Covolo, având ca temă „Lecţii ale lui Dumnezeu şi ale Bisericii despre
chemarea preoţească”. Preotul care conduce exerciţiile spirituale de pregătire pentru
sărbătoarea Paştelui se inspiră în pregătirea meditaţiilor din paginile Bibliei care
vorbesc despre vocaţie şi din Părinţii Bisericii, şi prezintă în fiecare zi o figură
de excelenţă a preoţiei, de la Sfântul Augustin la Ioan Paul al II-lea.
La
prima vedere, lumea atât de zgomotoasă pare bolnavă de bulimie mediatică şi impermeabilă
la vocea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu continuă să vorbească şi azi, într-o lume care
pare surdă la vocea sa. Şi, într-o lume în care zgomotul a devenit într-atât de asurzitor,
este nevoie de retragerea pentru câtva timp, pentru a reuşi – cum spunea Benedict
al XVI-lea – să distingem vocea lui Dumnezeu din mulţimea rapidelor şi schimbătoarelor
mesaje şi evenimente ale lumii de azi: • „O puternică experienţă de Dumnezeu, suscitată
de ascultarea Cuvântului său, înţeles şi primit în propria existenţă, sub acţiunea
Duhului Sfânt, şi care – într-un climat de linişte, de rugăciune şi de meditaţie şi
sub îndrumarea unui ghid spiritual – dă capacitatea de discernământ necesară purificării
inimii, convertirii vieţii şi urmării lui Cristos, pentru împlinirea propriei misiuni
în Biserică şi în lume”.
De la liniştea exerciţiilor spirituale la dinamismul
apostolatului; cine a ales pentru sine „spaţii de intensă ascultare” a Cuvântului
lui Dumnezeu se întoarce la propriile responsabilităţi cu adevărat încurajat: •
„Un bun curs de exerciţii spirituale contribuie la o reînnoire în cei care iau parte
la bucuria liturghiei, în special la Rugăciunea Orelor şi mai ales la Euharistie;
ajută la redescoperirea importanţei Sacramentului pocăinţei (…) şi a valorii şi semnificaţiei
adoraţiei euharistice. În timpul exerciţiilor este posibilă şi recuperarea rodnică
şi a deplinului şi autenticului sens al Sfântului Rozariu şi a pioasei practici a
Căii Sfintei Cruci”. (9 februarie 2010).
O veche metodă de a trăi exerciţiile
spirituale este „lectio divina”. Benedict al XVI-lea a insistat întotdeauna asupra
importanţei acesteia, solicitând episcopilor şi preoţilor să o redescopere, împreună
cu densitatea spirituală care se dobândeşte din „citirea ca pe o rugăciune a Bibliei”.
Papa a pus în evidenţă caracteristicile metodei „lectio divina”, vorbind acum câteva
luni de importanţa acesteia pentru teologii monastici medievali: • „Pentru ei
simpla lectură a textului sacru nu era suficientă pentru a percepe sensul profund,
unitatea interioară şi mesajul transcendent. Era necesară de asemenea practicarea
unei lecturi spirituale (…). La şcoala Sfinţilor Părinţi, Biblia era interpretată
în mod alegoric, pentru a descoperi în fiecare pagină a Vechiului şi Noului Testament,
ceea ce spune Isus, ca şi opera sa de mântuire”. (28 octombrie 2009).
Şi ceea
ce Cristos spune despre opera sa mântuitoare o comunică şi Bisericii de azi care are
„întotdeauna nevoie” de o reînnoire şi de o reîntinerire, iar în „lectio divina” se
află cheile acestei tinereţi a spiritului, fără a uita vreodată Cuvântul lui Dumnezeu,
care este lanternă pentru paşii noştri şi lumină pentru calea noastră: • „Lectura
asiduă a Sfintei Scripturi însoţită de rugăciune realizează acel intim colocviu căruia
i se răspunde printr-o încrezătoare deschidere a inimii. Dacă este promovată în
mod eficient sunt convins că această practică va aduce Bisericii o nouă primăvară
spirituală.”