Papa la rugăciunea "Angelus" în prima duminică a Postului Mare: lumea devine mai bună începând fiecare de la sine, schimbând cu harul lui Dumnezeu ceea ce nu merge în propria viaţă

(RV -21 februarie 2010) În prima duminică a Postului Mare Benedict al XVI-lea a salutat pe toţi cei care au participat în Piaţa Sfântul Petru la rugăciunea Îngerul Domnului amintind că în întreaga Biserică credincioşii trăiesc perioada de post, „timp de pocăinţă, de rugăciune, de fapte de caritate şi de convertire”. „A posti - a spus Papa adresându-se pelerinilor în limba germană - înseamnă a renunţa şi deveni liberi pentru a înfăptui binele”. Este vorba de a recunoaşte ce este important şi esenţial şi a duce o viaţă coerentă. „Această nouă viaţă - a adăugat o vedem în Isus Cristos. El, care înţelege slăbiciunea noastră umană, deoarece, asemenea nouă, a fost suspus ispitei, ne arată că Omul trăieşte din Dumnezeu.

Postul Mare - afirmă Papa - este ca „un lung curs de exerciţii spirituale” în timpul căruia „se intră in sine şi se ascultă vocea lui Dumnezeu”, pentru a învinge ispitele Celui Rău. Dar cum să trăim acest timp, s-a întrebat papa Benedict:
• Un timp de luptă spirituală de trăit împreună cu Isus, nu cu orgoliu şi prezumţie, ci folosind armele credinţei, adică rugăciunea, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi pocăinţa. În acest fel vom putea ajunge să celebrăm Paştele în adevăr, gata să reînnoim făgăduinţele Botezului nostru.

În Evanghelia acestei duminici Isus, după ce a primit botezul de la Ioan în Iordan, se îndepărtează de râu şi este dus „de Duhul Sfânt în pustiu, pentru patruzeci de zile, şi este ispitit de diavol”. Ispitirile - a subliniat Papa - nu au fost „un incident de parcurs”, ci consecinţa „alegerii lui Isus de a urma misiunea încredinţată lui de Tatăl”. Şi ce înseamnă a intra în itinerarul Postului de 40 de zile?
• Cristos a venit în lume ca să ne elibereze de păcat şi de farmecul ambiguu de a ne proiecta viaţa făcând abstracţie de Dumnezeu. El a făcut-o nu prin proclamaţii răsunătoare, ci luptând în prima persoană împotriva Ispititorului, până la Cruce. Acest exemplu valorează pentru toţi: lumea se îmbunătăţeşte începând de la noi înşine, fiecare de la sine, schimbând, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, ceea ce nu merge în viaţa noastră.

Prima ispită la care diavolul îl supune pe Isus porneşte de la foame. Ispititorului - a amintit succesorul lui Petru - Isus îi răspunde prin profesiunea de credinţă că „nu numai cu pâine va trăi omul”. Este vorba de un citat biblic. Apoi diavolul îi arată lui Isus toate împărăţiile pământului şi îi spune că totul va fi al său, dacă plecându-se i se va închina lui. Este înşelătoria puterii pe care Isus o „demască şi o respinge”. În fine, Ispititorul îi propune lui Isus să săvârşească un miracol spectacular, „să se arunce de pe zidurile înalte ale Templului şi să s-a lase salvat de îngeri”. Dar Isus răspunde cu fermitate „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”, să nu-l pui la încercare pe Dumnezeu. În toate Isus are o atitudine clară:
• El pune înaintea criteriilor omeneşti unicul criteriu adevărat: ascultarea faţă de voinţa lui Dumnezeu. Şi aceasta este o învăţătură, o lecţie fundamentală pentru noi: dacă purtăm în minte şi în inimă Cuvântul lui Dumnezeu, dacă acesta intră în viaţa noastră, putem respinge orie gen de înşelătorie din partea Ispititorului.

Sfântul Părinte a amintit apoi că duminica aceasta, ca pregătire la sărbătoarea Paştelui, încep în Vatican, în prezenţa sa, exerciţiile spirituale pentru Curia Romană. Dumnezeu - a spus în încheiere Pontiful - să vă binecuvânteze pe toţi în acest timp de reînnoire spirituală.

Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea pentru rugăciunea Îngerul Domnului recitată cu mii de pelerini reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro în prima duminică a Postului Mare, binecuvântare pe care o extinde ca de obicei la toţi cei care pe calea undelor, la radio sau televiziune, o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: