Papa alături de săracii de la Căminul "Caritas" din Roma: Biserica vă iubeşte şi nu
vă abandonează
(RV - 14 februarie 2010) Duminică dimineaţă la ora 10 papa Benedict al XVI-lea
s-a aflat la Centrul Caritas al diecezei de Roma „Don Luigi
Di Liegro” de la Gara Termini de pe Via Marsala. La sosire Pontiful a fost primit
de cardinalul vicar Agostino Vallini, de preşedintele organizaţiei Caritas Italiană,
mons. Giuseppe Merisi, de episcopul auxiliar pentru Sectorul-Centru, mons. Ernesto
Mandara, de episcopul auxiliar, fost director diecezan al Caritas din Roma, mons.
Guerino Di Tora, de actualul director diecezan Caritas, mons. Enrico Feroci şi de
numeroase autorităţi civile locale, între care Gianni Alemanno, primarul Romei.
Papa
a vizitat diferitele structuri ale Centrului Caritas de la Gara Termini din Roma:
policlinica, farmacia, căminul de locuit şi cantina unde a descoperit şi binecuvântat
placa comemorativă.
În marea Sală de mese, au avut loc discursurile: salutul
inginerului Mauro Moretti, administratorul delegat al Căilor Ferate de Stat, de Giovanna
Contaldo, oaspete la Căminul „Don Luigi Di Liegro” şi de cardinalul vicar Agostino
Vallini.
Papa a răspuns cu următorul discurs:
Dragi
prieteni, am primit cu bucurie invitaţia de a vizita Căminul „Don Luigi Di Liegro”,
primul director al organizaţiei diecezane Caritas din Roma, înfiinţată în urmă cu
peste 30 de ani.
Mulţumesc din inimă cardinalului vicar Agostino Vallini şi
administratorului delegat al Căilor Ferate de Stat, inginer Mauro Moretti pentru cuvintele
pe care a binevoit să mi le adreseze. Cu deosebită afecţiune exprim gratitudinea mea
vouă tuturor care frecventaţi acest Cămin şi prin vocea doameni Giovanna Cataldo aţi
dorit să-mi adresaţi un călduros salut, însoţit de preţiosul dar al Crucifixului din
localitatea Onna, semn luminos de speranţă. Îl salut pe mons. Giuseppe Merisi, preşedintele
Caritas Italiană, episcopul auxiliar mons. Guerino Di Tora şi directorul Caritas din
Roma, mons. Enrico Feroci.
Sunt bucuros să salut autorităţile prezente, în
special ministrul Infrastructurilor şi Transporturilor, Altero Matteoli, primarul
Romei Gianni Alemanno, căruia îi mulţumesc pentru ajutori concret şi constant oferit
de Comuna Roma activităţilor Căminului. Îi salut pe voluntari şi pe toţi cei prezenţi.
Vă mulţumesc pentru primire.
S-au scurs de acum 23 de ani din ziua în care
această structură, realizată prin colaborarea Căilor Ferate de Stat, care au pus la
dispoziţie cu generozitate localurile, şi sprijinul economic al Comunei Roma, a început
să primească primii oaspeţi. În cursul anilor, la oferta unui adăpost pentru cine
nu avea unde să doarmă, s-au adăugat ulterioare servicii, precum policlinica şi cantina
socială iar primilor donatori li s-au alăturat alţii precum ENEL, Fundaţia Roma, Inginerul
Agostino Maggini, Fundaţia Telecom şi Ministerul Bunurilor Culturale-Arcis spa, ca
mărturie a puterii de agregare a iubirii. În acest fel Căminul a devenit un loc unde,
datorită serviciului generos al multor operatori şi voluntari, se traduc în faptă
în fiecare zi cuvintele lui Isus: „Am fost flămând şi voi mi-aţi dat de mâncare. gol
şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi vizitat” (Mt 25,35-36).
Dragi fraţi
şi prieteni care găsiţi aici primire, să ştiţi că Biserica vă iubeşte profund şi nu
vă abandonează, deoarece recunoaşte în chipul fiecăruia dintre voi pe cel al lui Isus.
El a voit să se identifice în mod cu totul deosebit cu cei care se găsesc în situaţii
de sărăcie şi indigenţă. Mărturia carităţii, care în acest loc găseşte o concretizare
specială, ţine de misiunea Bisericii împreună cu vestirea adevărului Evangheliei.
Omul nu are nevoie numai să fie nutrit sub aspect material sau ajutat să depăşească
momentele de dificultate, dar şi necesitatea de a şti cine este şi cunoaşte adevărul
despre sine, despre demnitatea sa. Cum am amintit în Enciclica „Caritas in veritate”,
„fără adevăr, caritatea alunecă în sentimentalism. Iubirea devine o carcasă goală,
de umplut în mod arbitrar” (n.3).
Biserica, prin serviciul ei în favoarea celor
săraci, este deci angajată să vestească tuturor adevărul despre om care este iubit
de Dumnezeu, creata după chiupul său, răscumpărat de Cristos şi chemat la comuniunea
veşnică cu el.
Atâtea persoane au putut astfel redescoperi, şi redescoperă
încă, propria demnitate, pierdută uneori din cauza unor tragice evenimente, şi regăsesc
încrederea în ele însele şi speranţa în viitor. Prin gesturile, privirile şi cuvintele
celor care prestează aici serviciul lor, numeroşi oameni, bărbaţi şi femei ating cu
mâna faptul că vieţile lor sunt păzite de Iubirea care este Dumnezeu, şi de aceea
au un sens şi o importanţă (Cf Scrisoarea Enciclică „Spe Salvi”, 35).
Această certitudine profundă generează în inima omului o speranţă puternică, solidă,
luminoasă, o speranţă ce dă curajul de a merge mai departe în ciuda falimentelor,
dificultăţilor şi încercărilor care o însoţesc. Dragi fraţi şi surori care lucraţi
în acest loc, să aveţi mereu înaintea ochilor şi în inima voastră exemplul lui Isus,
care din iubire s-a făcut slujitorul nostru şi ne-a iubit „până la sfârşit” (Cf In
13,1), până la Cruce. Să fiţi, deci, martori bucuroşi a iubirii nemărginite a
lui Dumnezeu şi, imitând exemplul diaconului Laurenţiu, consideraţii pe aceşti prieteni
ai voştri una din comorile cele mai preţioase ale vieţii voastre.
Vizita mea
are lor în Anul european al luptei împotriva sărăciei şi excluziunii sociale, proclamat
de Parlamentul European şi de Comisia Europeană. Venind în acest loc ca episcop al
Romei, Biserica care din primele timpuri ale creştinismului este în fruntea carităţii
(Cf S. Iganţiu de Antiohia, Scrisoarea către Romani, 1,1), doresc să-i încurajez
nu numai pe catolici, dar pe fiecare om de bunăvoinţă, în special pe toţi cei care
au responsabilitate în administraţia publică şi în diferitele instituţii, să se angajeze
în construirea unui viitor demn de om, redescoperind în iubire forţa propulsivă pentru
a autentică dezvoltare şi pentru realizarea unei societăţi mai juste şi fraterne (Cf
Encic. Caritas in veritate, 1). Iubirea, de fapt, „este principiul nu numai
al „micro-relaţiilor: raporturi amicale, familiare, de grup mic, dar şi al macro-relaţiilor:
raporturi sociale, economice, politice (ibid., 2). Pentru a promova o convieţuire
paşnică care să ajute oamenii să se recunoască membrii ai unicei familii umane este
important ca dimensiunile darului şi ale gratuităţii să fie redescoperite ca elemente
constitutive ale trăirii zilnice şi relaţiilor interpersonale. Toate acestea devin
zi de zi din ce în ce mai urgente într-o lume în care, în schimb, pare să predomine
logica profitului şi căutării propriului interes.
Căminul Caritas constituie,
pentru Biserica din Roma, o preţioasă ocazie pentru a educa la valorile Evangheliei.
Experienţa voluntariatului pe care aici o trăiesc mulţi este, mai ales pentru tineri,
o adevărată şcoală în care se învaţă a fi constructori ai civilizaţiei iubirii, capabili
să-l primească pe altul în unicitatea şi diferenţa sa. În felul acesta Căminul manifestă
concret că comunitatea creştină, prin propriile organisme şi fără să dezmintă Adevărul
pe care îl vesteşte, colaborează în mod util cu instituţiile civile pentru promovarea
binelui comun. Exprim încrederea ca sinergia fecundă realizată aici să se extindă
şi la alte realităţi ale Oraşului nostru, în special în zonele unde se simt mai mult
consecinţele crizei economice şi sunt mai mari riscurile excluziunii sociale. În serviciul
pentru persoanele în dificultate Biserica este mânată doar de dorinţa de a exprima
propria credinţă în acel Dumnezeu care este apărătorul celor săraci şi care îl iubeşte
pe fiecare om pentru ceea ce el este şi nu pentru ceea ce el posedă sau realizează.
Biserica trăieşte în istorie având conştiinţa că angoasele şi nevoile oamenilor, mai
ales ale celor săraci şi ale tuturor celor care suferă, sunt şi cele ale ucenicilor
lui Cristos (Cf Conc. Ecum. Vatican II, Gaudium et spes, 1), şi de aceea, în
respectul competenţelor proprii ale Statului, se străduieşte ca fiecărei fiinţe umane
să fie garantat ceea ce îi revine.
Dragi fraţi şi surori, pentru Roma Căminul
organizaţiei diecezane Caritas este un loc unde iubire nu este doar un cuvânt sau
un sentiment, ci o realitate concretă, care permite să lase să intre lumina lui Dumnezeu
în viaţa oamenilor şi a întregii comunităţi civile. Această lumină ne ajută să privim
cu încredere la ziua de mâine, fiind siguri că şi în viitor Oraşul nostru va rămâne
fidel valorii primirii, atât de puternic înrădăcinată în istoria şi în inima cetăţenilor
săi. Fecioara Maria, Salus populi romani - Salvatoarea poporului roman, să vă însoţească
mereu cu mijlocirea ei maternă şi să ajute pe fiecare dintre voi să faceţi din acest
loc o casă unde înfloresc aceleaşi virtuţi prezente în sfânta casă din Nazaret. Cu
aceste sentimente, vă dau din inimă binecuvântarea apostolică, extinzând-o la toţi
cei dragi ai voştri şi la toţi care în acest loc trăiesc şi se dedică cu generozitate. Aici
versiunea audio: