Cardinalul Walter Kasper: Bisericile să-şi unească vocile în apărarea valorilor etice,
într-o societate secularizată
(RV – 9 februarie 2010) A început luni, la Roma, un simpozion privind „roadele a 40
de ani de dialog ecumenic”, organizat de Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creştinilor.
La simpozionul care se va încheia pe 3 februarie participă reprezentanţi catolici,
luterani, anglicani, reformaţi şi metodişti. Asupra obiectivelor acestui simpozion,
să-l ascultăm pe cardinalul Walter Kasper:
• „Dorim să facem un bilanţ al roadelor
dialogurilor din cei 40 de ani. Există un teanc de documente care ar trebui să fie
mai digerabile şi la nivelul comunităţilor pentru a iniţia un proces de recepţie în
trupul viu al Bisericilor noastre. Nu vrem ca aceste documente să rămână prăfuite
sau să fie doar obiect de cercetare pentru studenţi. Este necesară o recepţie vie.
Al doilea scop este acela de a reflecta, împreună cu partenerii noştri, asupra următorilor
paşi ai ecumenismului, în baza a ceea ce am realizat; dorim să vorbim despre următorii
paşi pe care-i putem întreprinde împreună”.
Punctul central al simpozionului
este ecumenismul, adică unitatea vizibilă, dar înţeleasă şi ca unitate în diversitate… •
„Acesta este punctul central. Sunt diferite ecleziologii: cea protestantă este diferită
de cea catolică, de aceea avem diferite concepţii privind unitatea bisericii. Eu pot
explica doar că poziţia catolică vrea să spună comuniune deplină în credinţă, în sacramente
şi în ministerul apostolic al Bisericii. Putem atinge acest obiectiv pas cu pas dar,
dat fiind că alte Biserici au deja acum elementele acestor trei factori esenţiali
ai unităţii, Biserica lui Cristos este deja operativă în ele. Vreau să spun că nu
există un gol ecleziologic în afara Bisericii Catolice, chiar dacă deplina actualizare
– după convingerea noastră – este în Biserica condusă de Papa, cu episcopii care sunt
în comuniune cu el.”
Continuă să existe o intensă dezbatere în jurul termenului
conciliar „subsistit in”, mai exact acolo unde „Lumen Gentium” afirmă că Biserica
lui Isus Cristos „subzistă în Biserica Catolică”. Unii ar putea vedea ecumenismul
ca pe o revenire la Biserica din Roma… • „Noi nu dorim să vorbim de o revenire
la Biserica din Roma, dar de o deplină comuniune cu Biserica din Roma, iar aceasta
este cu totul altceva. Exista un disconfort legat de acest document, dar dacă se citeşte
„subsistit in” în contextul documentelor Conciliului, mai ales al Constituţiei privind
Biserica, la numărul 8, se vede că sunt două puncte. Primul spune că deplina actualizare
a Bisericii lui Cristos este doar în Biserica Catolică, dar celălalt punct spune că
sunt element importante de eclezialitate şi în afara Bisericii Catolice, deoarece
Biserica lui Cristos este prezentă în mod activ şi înafara Bisericii Catolice. Trebuie
văzute ambele puncte, nu doar unul.
Se vorbeşte despre roadele celor 40 de
ani de dialog ecumenic, dar care sunt paşii pentru viitor? • „Primul pas este
desigur recepţionarea a ceea ce am realizat până acum. Nu trebuie să uităm aceste
bogate roade, pentru că sunt mai mult decât s-ar fi putut aştepta. Acum trebuie reflectat
asupra modului în care aceste roade pot fi actualizate şi aplicate la nivelul parohiilor,
al comunităţilor ecleziale. Cel de-al doilea aspect este întărirea şi confirmarea
a ceea ce avem în comun asupra Cristologiei, a Crucii, a Învierii lui Cristos, a Sfintei
Treimi. Iar al treilea pas – care este foarte important azi – este cooperarea între
Biserici, pentru că avem deja mult în comun şi trebuie să dăm mărturie de credinţa
noastră într-o societate care este – mai mult sau mai puţin – secularizată şi nu împărtăşeşte
valorile noastre etice. I sub acest aspect Bisericile trebuie – dacă pot – să vorbească
cu o singură voce”.