2010-02-07 15:13:22

"Videre Petrum - a-l vedea pe Petru": Semnificaţia pastorală a Vizitei „ad limina Apostolorum”


(RV - februarie 2010) Se desfăşoară în perioada 8-13 februarie cea de-a patra vizită „ad limina” a Conferinţei Episcopilor Catolici din România, după redobândirea libertăţii. Ultima vizită înainte de instaurarea regimului totalitar a avut loc în 1937. Apoi, după prăbuşirea comunismului şi constituirea Conferinţei episcopilor catolici de ambele rituri din România, au fost reluate şi vizitele „ad limina”: prima, în perioada 18-22 martie 1991; a doua, între 2-8 decembrie 1996 şi a treia între 24 februarie-2 martie 2003. De obicei aceste vizite sunt periodice, o dată la cinci ani. Decalajul actual se datorează memorabilei călătorii apostolice a Papei Ioan Paul al II-lea în România în perioada 7-9 mai 1999, morţii Ponitfului în aprilie 2005 şi conclavului pentru alegerea noului episcop la Sediul lui Petru, papa Benedict al XVI-lea. Deci este prima întâlnire a tuturor episcopilor catolici din România cu actualul succesor al Sfântului Petru.

Care este semnificaţia acestor vizite?

Răspunsul îl găsim în Constituţia Apostolică „Pastor Bonus” din 28 iunie 1988 despre Curia Romană, Anexa I: semnificaţia pastorală a Vizitei „ad limina Apostolorum”, contemplată în articolele 28-32.

Spiritul pastoral, predominant în revizuirea Constituţiei Apostolice asupra Curiei Romane, a purtat şi la o valorizare mai intensă a Vizitelor „ad limina Apostolorum”, făcând să fie pusă în mai mare evidenţă importanţa pastorală pe care ele le-au căpătat în viaţa de astăzi a Bisericii.

1. Cum e cunoscut, aceste vizite sunt efectuate periodic, când la „mormintele Apostolilor” se reunesc toţi episcopii care sunt în fruntea carităţii şi în serviciul Bisericilor particulare în orice parte a lumii, în comuniune cu Sediul Apostolic. Acestea, pe de o parte, oferă episcopilor ocazia de a întări conştiinţa propriei responsabilităţi de succesori ai Apostolilor şi de a simţi mai profund comuniunea lor ierarhică cu Succesorul lui Petru; pe de alta, reprezintă un moment central al exercitării ministerului universal al Sfântului Părinte, care în asemenea împrejurare îi primeşte pe păstorii Bisericilor particulare, fraţii săi în Episcopat, şi tratează cu ei chestiunile privind misiunea lor bisericească.

2. Vizitele „ad limina” constituie realizarea vizibilă a acelei mişcări sau circulaţii vitale dintre Biserica Universală şi Bisericile particulare, care teologic vorbind se poate defini oarecum ca „perihoresis”, sau compara cu mişcarea de diastole-sistole, pentru care sângele pleacă de la inimă spre extremităţile corpului şi de la acestea se întoarce la inimă.
Găsim urmele primei Vizite „ad limina” în Scrisoarea Sfântului Paul către Galateni, unde el vorbeşte despre convertirea sa şi despre drumul său pentru apostolatul în rândul păgânilor, şi - deşi era Apostol chemat şi instruit direct de Domnul înviat - spune: „Trei ani după aceea, am urcat la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chefa şi am rămas la el timp de cincisprezece zile” (Gal 1,18). „Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim…şi le-am expus evanghelia pe care o predic printre păgâni…ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar” (Cf Gal 2,1-2).

3. Întâlnirea cu Succesorul lui Petru, prim păzitor al depozitului de adevăr transmis de Apostoli, tinde să consolideze unitatea în aceeaşi credinţă, speranţă şi dragoste, şi să contribuie la a face cunoscut şi preţuit tot mai mult imensul patrimoniu de valori spirituale şi morale, pe care întreaga Biserică, în comuniune cu Episcopul Romei, l-a răspândit în lumea întreagă.

În vizita „ad limina” se întâlnesc două persoane, Episcopul unei Biserici particulare şi Episcopul Romei. Succesor al lui Petru, fiecare cu responsabilitatea sa inderogabilă, dar nu ca persoane izolate: fiecare de fapt reprezintă în felul său subiectul „noi” al Bisericii, subiectul „noi” al credincioşilor, subiectul „noi” al episcopilor, care într-un anume sens constituie unicul „noi” în trupul lui Cristos. În comuniunea lor, comunică credincioşii lor. comunică Biserica universală şi Bisericile particulare.

4. Pentru toate aceste motive Vizitele „ad limina” sunt, în ele însele, expresia acelei solicitudini pastorale care se realizează în Biserica întreagă. De fapt, este vorba despre întâlnirea Păstorilor Bisericii, uniţi între ei în unitatea colegială, care se bazează pe succesiunea apostolică. În acest Colegiu, de fapt, toţi şi fiecare dintre episcopi manifestă şi moşteneşte solicitudinea lui Isus Cristos, Bunul Păstor.

Astfel este cel mai profund sens al apostolatului - şi de a face apostolat - în Biserică, mai ales în ceea ce priveşte Bisericile particulare, unite, în acelaşi timp, cu dimensiunea universală a Bisericii întregi. Acest apostolat integral cere şi cuprinde contribuţia tuturor celor care în Biserică, atât universală cât şi particulară, edifică Trupul lui Cristos: a preoţilor, persoanelor consacrate lui Dumnezeu - călugări şi călugăriţe, a laicilor.

5. Considerate din acest punct de vedere, Vizitele „ad limina” sunt de asemenea un moment particular al acelei comuniuni, care decide atât de profund natura Bisericii, aşa cum este descrisă în mod admirabil în Constituţia dogmatică despre Biserică, mai ales în capitolele II şi III. Astăzi, când societatea umană tinde la o unificare mai efectivă, şi Biserica ştie să fie „semn şi instrument al uniunii intime cu Dumnezeu şi unităţi întregului neam omenesc (Lumen gentium, 1), apare indispensabil a promova şi favoriza o continuă comunicare între Bisericile particulare şi Sediul Apostolic, mai ales prin împărtăşirea solicitudinii pastorale privind probleme, experienţe, suferinţe, orientări şi proiecte de lucru şi de viaţă.

În cadrul întâlnirii Păstorilor, la Roma, se actualizează, un deosebit şi minunat „schimb de daruri”, între ceea ce în Biserică este particular, sau local, şi ceea ce este universal, potrivit principiului catolicităţii: în virtutea acesteia, de fapt, „fiecare parte comunică celorlalte şi întregii Biserici darurile proprii, astfel ca întregul şi fiecare parte să sporească prin contribuţia tuturor celorlalte spre plinătatea în unitate” (Lumen gentium, 13). În afară de aceasta, chiar şi din acest punct de vedere, Vizitele „ad limina” au ca scop nu doar o informare reciprocă, dar şi creşterea şi consolidarea unei formări colegiale a trupului (organism) Bisericii, care constituie o unitate particulară în diversitate.

Mişcarea acestei comunicări bisericeşti este dublă. Pe de o parte există convergenţa spre centrul şi fundamentul vizibil al unităţii care, în angajarea şi în responsabilitatea personală a fiecărui Episcop şi cu spiritul colegialităţii (affectus collegialis). se exprimă în grupuri şi în Conferinţe; pe de alta există Oficiul „acordat singular lui Petru” (Lumen gentium, 20) în serviciul comuniunii bisericeşti şi răspândirii misionare, pentru ca nimic să nu fie lăsat fără a fi întreprins pentru a promova şi păzi unitatea credinţei şi disciplina comună a Bisericii întregi, şi să se reînsufleţească conştiinţa că grija de a vesti pretutindeni Evanghelia aparţine în principal corpului Păstorilor.

6. Din ansamblul acestor principii, descrise mai sus, care clarifică acest important proces, se deduce cu ce semnificaţie trebuie înţeles şi practicat acest apostolic „videre Petrum - a-l vedea pe Petru”.

Înainte de toate, Vizita capătă o semnificaţie sacrală, în vizita şi în rugăciunea episcopilor la mormintele Sfinţilor Petru şi Paul, păstori şi colane ale Bisericii Romane.

Vizita are apoi o semnificaţie personală, deoarece fiecare Episcop îl întâlneşte personal pe Papa.

În fine, este şi o semnificaţie „curială”, în senul de „comunitară”, întrucât episcopii au convorbiri şi cu responsabilii Dicasteriilor, Consiliilor şi Oficiile Curiei Romane: şi aceasta constituie o „comunitate” mai strâns legată de Papa pe terenul „ministerului Petrin”, dedicat solicitudinii pentru toate Bisericile (Cf 2 Cor 11,28).

Vizita făcută la Dicasterii din partea episcopilor, care fac Vizita „ad limina”, are un dublu scop:
- pe de o parte se dă acces la respectivele organisme ale Curiei Romane, şi la acele probleme de care acestea se ocupă direct conform competenţelor lor şi după capacităţile lor speciale;

- pe de altă parte, episcopii, din cuprinsul întregii lumi, unde se află fiecare Biserică particulară, sunt introduşi în problemele solicitudinii pastorale comune a Bisericii universale.

Ţinând cont de acest unghi special, Congregaţia pentru Episcopi, de acord cu celelalte Congregaţii direct interesate de problemă, pune la dispoziţie un „Directoriu” pentru pregătirea cuvenită, îndepărtată şi proximă, a Vizitelor „ad limina”.

7. Fiecare episcop - în virtutea naturii propriului „minister” - este chemat şi invitat la Vizita „la mormintele Apostolilor”.
Luând în consideraţie faptul că episcopii, în cadrul respectivelor teritorii (ţări sau regiuni) s-au reunit pentru a forma o Conferinţă Episcopală - uniune colegială care se bazează pe raţiuni foarte largi şi valide (Cf Lumen gentium, 23) - este deosebit de convenient ca Vizitele „ad limina” să se desfăşoare conform aceleiaşi raţiuni colegiale, cu o semnificaţie eclezială foarte clară.

Respectivele organe ale Sediului Apostolic, şi în special Nunţiaturile şi Delegaţiile Apostolice, sunt foarte dispuse la colaborare pentru a acorda şi organiza aceste Vizite.
Sintetizând cele subliniate până aici, faptul canonic al Vizitelor „ad limina”, de mare importanţă pentru vechimea sa şi pentru semnificaţia eclezială clară, este un instrument de foarte mare utilitate şi o expresie concretă a catolicităţii Bisericii, a unităţii Colegiului Episcopilor, întemeiată pe Succesorul lui Petru şi semnificată de locul martirajului Principilor Apostolilor: şi de aceea nu se poate ignora valoarea teologică, pastorală, socială şi religioasă.

De aceea, această instituţie canonică trebuie să fie cunoscută şi valorizată în orice mod, mai ales în acest moment ale istoriei mântuirii, în care conţinuturile şi magisteriul Conciliului al II-lea din Vatican strălucesc cu o lumină din ce în ce mai mare.

Constituţia Apostolică „Pastor Bonus” despre Curia Romană, Anexa I: semnificaţia pastorală a Vizitei „ad limina Apostolorum”, contemplată în articolele 28-32.

 
(Radio Vatican, A.Luaci, 7 februarie 2010)







All the contents on this site are copyrighted ©.