Papa la rugăciunea Angelus: chemarea divină la urmarea lui Isus, în ciuda fragilităţii umane; Dumnezeu ajută omul să-şi recunoască nevrednicia şi să învingă păcatul; nimeni nu e stăpân pe propria viaţă, trebuie respectată în orice stadiu

(RV - 7 februarie 2010) „Nimeni nu este patron asupra propriei vieţi” şi „toţi suntem chemaţi să o păzim şi să o respectăm”: a spus Benedict al XVI-lea vorbind duminică credincioşilor, romani şi pelerini, precum şi simpli turişti, care favorizaţi şi de vremea frumoasă, însorită, s-au reunit la amiază în Piaţa San Pietro, mai numeroşi decât în duminicile precedente, pentru a-i asculta cuvântul de învăţătură şi a se ruga împreună antifonul Angelus - Îngerul Domnului.
Fiind în Italia Ziua dedicată Vieţii, Papa a atras încă o dată atenţia asupra crizei economice care loveşte pe cei mai slabi şi lipsiţi de apărare, formulând auspicii pentru o „dezvoltare umană integrală”. Papa a anunţat că joi 11 februarie celebrează Liturghia în bazilica Sfântul Petru pentru Ziua Mondială a Bolnavului. Inspirată din lecturile Liturghiei duminicale şi centrată asupra chemării divine, alocuţiunea Papei.

Să o ascultăm:
• Iubiţi fraţi şi surori, Liturghia acestei duminici, a cincia din timpul ordinar ne prezintă tema chemării divine. Într-o viziune maiestoasă, Isaia se găseşte în faţa Domnului de trei ori Sfânt şi este cuprins de mare teamă şi de sentimentul profund al propriei nevrednicii. Dar un serafim îi curăţă buzele cu un cărbune aprins şi îi şterge păcatul, şi el, simţindu-se gata de a răspunde la chemare, exclamă: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!” (Cf Is 6,1-2.3-8).

Aceeaşi succesiune de simţăminte este prezentă în episodul pescuirii minunate, despre care vorbeşte fragmentul evanghelic de azi. Invitaţi de Isus să arunce mrejele, în ciuda unei nopţi nefructuoase, Simon Petru şi ceilalţi ucenici, încrezându-se în cuvântul lui, obţin o pescuire supraabundentă. În faţa unui atare fapt prodigios, Simon Petru nu se aruncă la gâtul lui Isus pentru a-i exprima bucuria pentru acea pescuire neaşteptată, dar, cum povesteşte evanghelistul Sfântul Luca, îi cade la picioare spunând: „Îndepărtează-te de la mine, Doamne, căci sunt un om păcătos!”. Atunci Isus îl asigură: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni!” (Cf Lc 5,10); şi el, lăsând toate, l-a urmat.

Şi Paul, amintind că a fost un persecutor al Bisericii, se profesează nevrednic să fie numit apostol, dar recunoaşte că harul lui Dumnezeu a înfăptuit în el lucruri minunate şi, în ciuda limitelor sale, i-a încredinţat sarcina şi cinstea de a predica Evanghelia (Cf 1Cor 15,8-10).
• În aceste trei experienţe vedem cum întâlnirea adevărată cu Dumnezeu îl face pe om să-şi recunoască sărăcia şi inaptitudinea, limita şi păcatul său. Dar, în pofida acestei slăbiciuni, Domnul, bogat în milostivire şi iertare, transformă viaţa omului şi îl cheamă să-l urmeze. Umilinţa dovedită de Isaia, de Petru şi de Paul îi invită pe cei care au primit darul vocaţiei divine să nu se concentreze asupra propriilor limite, dar să ţină privirea fixată asupra Domnului şi asupra îndurării sale surprinzătoare, pentru a converti inima, şi continua, cu bucurie, „să lase toate” pentru el.

De fapt, el nu priveşte ceea ce este important potrivit omului:
• „Omul vede aparenţele, dar Domnul vede inima” (1Sam 16,7), şi face din oamenii săraci şi slabi, dar care au credinţă în el, apostoli neînfricaţi şi vestitori ai mântuirii.

În acest An al Sfintei Preoţii, îl rugăm pe Stăpânul secerişului, ca să trimită lucrători în secerişul său şi ca toţi cei care simt invitaţia Domnului la a-l urma, după discernământul necesar, să ştie să-i răspundă cu generozitate, neîncrezându-se în puterile proprii, ci deschizându-se la acţiunea harului său. În special,
• îi invit pe toţi preoţii să reînsufleţească chemarea Domnului cu aceeaşi smerenie şi credinţă a lui Isaia, a lui Petru şi a lui Paul.

Fecioarei Sfinte să-i încredinţăm toate vocaţiile, în mod deosebit cele la viaţa călugărească şi sacerdotală.
• Maria să trezească în fiecare dorinţa de a pronunţa propriul „da” pentru Domnul cu bucurie şi dăruire deplină.

După recitarea antifonului Îngerul Domnului, şi înainte de saluturile particulare în diferite limbi papa Benedict s-a referit la Ziua pentru Viaţă celebrată duminică în Italia.

„Se celebrează astăzi în Italia Ziua pentru Viaţă. Mă asociez bucuros episcopilor italieni şi mesajului lor pe tema: „Forţa vieţii, o provocare în sărăcie”. În actuala perioadă de dificultate economică, devin mai dramatice încă acele mecanisme care, producând sărăcie şi creând puternice inegalităţi sociale, rănesc şi ofensează viaţa, lovindu-i mai presus de toate pe cei mai slabi şi lipsiţi de apărare.
• Atare situaţie, de aceea, angajează la a promova o dezvoltare umană integrală pentru a depăşi indigenţa şi nevoia, şi mai ales aminteşte că scopul omului nu este bunăstarea, ci Dumnezeu însuşi şi că existenţa umană trebuie apărată şi favorizată în orice fază a ei. Nimeni, de fapt, nu este patron al propriei vieţi, ci toţi suntem chemaţi la a o păzi şi respecta, din momentul conceperii până la stingerea ei naturală.

În timp ce exprim preţuire pentru cei care lucrează mai direct în serviciul copiilor, bolnavilor şi vârstnicilor, salut cu afecţiune numeroşii credincioşi din Roma reuniţi aici, călăuziţi de cardinalul vicar şi de câţiva episcopi auxiliari. Dieceza de Roma dedică o atenţie specială Zilei pentru Viaţă şi o prelungeşte în „Săptămâna vieţii şi a familiei”.
• Urez bună reuşită acestei iniţiative şi încurajez activitatea consultanţilor, asociaţiilor şi mişcărilor, precum şi profesorilor universitari, angajaţi în sprijinirea vieţii şi al familiei”.

În acest context amintesc că pe 11 februarie, în comemorarea Fericitei Fecioare Maria de Lourdes şi Ziua Mondială a Bolnavului, dimineaţa voi celebra Sfânta Liturghie cu bolnavii, în Bazilica Sfântul Petru.

Au urmat, ca de obicei, saluturile particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană, pentru pelerinii prezenţi în Piaţa Sfântul Petru la întâlnirea de rugăciune „Angelus” iar la sfârşit Papa a invocat pentru toţi binecuvântarea apostolică pe care o extinde şi la cei care o primesc în spirit de credinţă pe calea undelor la radio sau televiziune.
 
Aici serviciul audio: