Audienţa generală dedicată Sfântului Dominic: Papa îndeamnă clerul şi laicii să cultive "dimensiunea culturală" a credinţei. Gratitudinea Sfântului Părinte pentru sprijinul rugăciunii călugăriţelor de clauzură

RV 03 feb 2010. Un ordin monahal de predicatori-teologi, care a reînnoit Biserica din Evul Mediu şi continuă să înveţe celei contemporane că un creştin, şi cu atât mai mult o persoană consacrată, are printre îndatoririle sale vestirea Evangheliei şi trăirea carităţii, nu cariera sau puterea. Cu această învăţătură din viaţa şi apostolatul sfântului Dominic, anii vieţii 1170-1221, Benedict al XVI-lea s-a adresat miilor de pelerini şi credincioşi care au venit la tradiţionala întâlnire cu Succesorul lui Petru la audienţa generală de miercuri, în aula Paul al VI-lea din Vatican. În cadrul catehezei, Papa a îndemnat clerul şi laicii să cultive cu mai multă încredere "dimensiunea culturală" a credinţei.

După ce săptămâna trecută a vorbit despre "exemplul strălucit" al Sfântului Francisc din Assisi, Benedict al XVI-lea a dedicat cateheza audienţei generale de miercuri Sfântului Dominic, întemeietorul Ordinului Fraţilor Predicatori, un tânăr din aristocraţia castiliană medievală care se evidenţia datorită interesului său deosebit pentru învăţătură, dar care nu a avut cea mai mică ezitare să-şi vândă cărţile sale, pe atunci un bun de mare valoare, pentru ca prin banii primiţi în schimb să vină în ajutorul victimelor făcute de foamete. Mai târziu, acel tânăr a devenit preot şi atunci când a fost ales la o funcţie vizibilă şi prestigioasă în Biserică şi societate, nu şi-a considerat rolul un "privilegiu personal", ci "o slujire de îndeplinit cu dăruire şi umilinţă".

Trăsăturile personale ale lui Dominic de Guzman, pe care mai târziu le va întipări în stilul unui întreg ordin religios care-i poartă numele – i-au sugerat papei Benedict al XVI-lea o primă asemănare cu realitatea eclezială din timpurile noastre:
• "Nu este oare o ispită, cea care urmăreşte cariera, puterea, o ispită la care nu sunt imuni nici cei care au un rol de animare şi conducere în Biserică? Aminteam acestea în urmă cu câteva luni, în timpul unei consacrări de episcopi: 'Să nu căutăm puterea, prestigiul, stima faţă de noi înşine. Ştim că în societatea civilă, şi nu rareori în Biserică, realităţile au de suferit pentru faptul că mulţi din cei cărora li s-a încredinţat o responsabilitate, lucrează pentru sine şi nu pentru comunitate".

Dominic avea două aspiraţii înalte: să evenghelizeze pe cei care nu-l cunoşteau pe Cristos şi să re-evanghelizeze pe cei care s-au îndepărtat de credinţă. Dar mai înainte ca aceste aspiraţii să fie asumate de ceilalţi care se simţeau atraşi de carisma sa, tânărul castilian a găsit oportun să se pună pe sine la încercare. În sărăcie şi austeritate, a observat Pontiful, viitorul sfânt s-a dedicat cu entuziasm în a predica albigenzilor, un grup eretic medieval care dispreţuia materia, ajungând să nege chiar realitatea întrupării lui Cristos, şi care respingea luxul în care trăia o parte a clerului din acel timp. Exemplul de sobrietate oferit de Dominic a mers direct la ţintă şi această misiune îi va lua întreaga sa viaţă, lăsând însă o urmă de neşters:
• "Aceste mare Sfânt ne aduce aminte că în inima Bisericii trebuie să ardă întotdeauna un foc misionar, care împinge fără încetare la o primă vestire a Evangheliei şi, unde e necesar, la o nouă evanghelizare. Cristos, este de fapt, bunul cel mai preţios pe care bărbaţii şi femeile din orice timp şi din orice loc au dreptul de a-l cunoaşte şi iubi!".

Când Ordinul Fraţilor Predicatori începe să se consolideze cu ajutorul Papilor din acea vreme, Dominic reia şi reelaborează Regula Sfântului Augustin. Viaţa săracă în comun şi studiul, a explicat Benedict al XVI-lea, sunt "cele două valori considerate indispensabile pentru reuşita misiunii de evanghelizare". Din voinţa expresă a Sfântului Dominic, primii săi însoţitori au mers la universitate pentru a-şi însuşi formarea necesară. Era o cerinţă de mare curaj, a subliniat Pontiful, pentru că în epoca respectivă universităţile erau privite cu neîncredere, dar obiectivul, care a şi fost atins, era acela de a dobândi o "formare teologică solidă".
• "Progresul culturii impune celor care îndeplinesc slujirea Cuvântului la diferite niveluri, să fie bine pregătiţi. Îi îndemn, aşadar, pe toţi, păstori şi laici, să cultive această "dimensiune culturală" a credinţei, pentru ca frumuseţea adevărului creştin să poată fi înţealesă mai bine iar credinţa să fie într-adevăr alimentată, întărită şi chiar apărată. În acest An al Sfintei Preoţii, îi îndemn pe seminarişti şi preoţi să preţuiască valoarea spirituală a studiului. Calitatea slujirii preoţeşti depinde şi de generozitatea cu care unul se dedică studiului adevărurilor revelate".

Şi structura internă a nou înfiinţatului Ordin călugăresc reflectă obiectivul pe care şi l-a propus sfântul Dominic. Asemeni călugărilor franciscani, membrii acestui ordin sunt cerşetori, adică fără proprietăţi de administrat şi deci, cu o mai mare mobilitate şi disponibilitate pentru finalităţile apostolice. Această organizare, a reliefat Sfântul Părinte, stimulează viaţa fraternă prin faptul că cere "puternice convingeri personale":
• "Alegerea acestui sistem venea chiar din faptul că dominicanii, ca predicatori ai adevărului lui Dumnezeu, trebuiau să fie coerenţi cu ceea ce predicau. Adevărul studiat şi împărtăşit în caritate cu fraţii este baza cea mai adâncă a bucuriei. Fericitul Iordan de Saxonia spunea despre sfântul Dominic: 'El îl primea pe orice om în sânul carităţii şi cum îi iubea pe toţi, cu toţii îl iubeau".

Dominic de Guzman a murit în 1221 iar 13 ani mai târziu a fost proclamat sfânt. Viaţa sa, a reluat Papa, ne arată "două mijloace indispensabile pentru ca activitatea apostolică să fie incisivă. Primul este devoţiunea mariană, în special Rozariul; al doilea, provine din atenţia spirituală acordată mănăstirilor de călugăriţe. Făcând astfel...
• "...el a crezut pînă la capăt în valoarea rugăciunii de mijlocire pentru succesul muncii apostolice. Numai în paradis vom înţelege cât de mult rugăciunea călugăriţelor de clauzură însoţeşte cu eficacitate activitatea apostolică! Adresez fiecăreia dintre ele gândul meu de gratitudine şi afecţiune!".

Între saluturile succesive catehezelor pe scurt - miercuri, în şase limbi – Benedict al XVI-lea s-a adresat, printre alţii, episcopilor care participă la întâlnirea internaţională organizată de Comunitatea Sfântul Egidiu, exprimându-şi urarea ca zilele de "reflecţie şi rugăciune să fie rodnice pentru slujirea" lor pastorală. Un cuvânt de salut şi un surâs de preţuire, Papa l-a adresat şi acrobaţilor din "Circul American", care au prezentat un număr special în aula Paul al VI-lea.

După cântarea rugăciunii "Tatăl Nostru" în limba latină, împreună cu pelerinii şi credincioşii prezenţi, Sfântul Părinte a invocat Binecuvântarea Apostolică, ce ajunge acum la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă: (Binecuvântarea Apostolică).

Aici, serviciul audio: