Figura Fratelui laic în Biserică şi importanţa rugăciunii liturgice, în două documente
anunţate de card. Franc Rodé
RV 02 feb 2010. Ziua vieţii consacrate, celebrată anual în Biserica Catolică
la 2 februarie, este una de rugăciune, meditaţie şi manifestări comunitare, dar în
acelaşi timp un moment de reflecţie despre proiectele Congregaţiei pentru Institutele
de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică.
Redacţia
centrală l-a contactat pe card. Franc Rodé, prefectul acestui departament
al Curiei Romane: • În ultimul timp am susţinut o reflecţie despre figura
Fratelui laic în Congregaţiile religioase de Fraţi (simpli călugări) şi în Congregaţiile
religioase mixte (cu Preoţi şi Fraţi). Constatăm că în ultimele decenii numărul Fraţilor
laici a scăzut foarte mult. Fraţii Şcolilor Creştine, de exemplu, erau circa 16.000
în 1965, în timp ce astăzi aproximativ 5.000. Este o scădere enormă. Trebuie să spunem
că din nefericire toate Congregaţiile de Fraţi întâmpină dificultăţi mari. La fel,
şi Congregaţiile mixte de Preoţi şi Fraţi: numărul Fraţilor a scăzut foarte mult faţă
de numărul preoţilor. Există aşadar o problemă şi trebuie făcut ceva.
Noi
credem că unul din motivele acestei scăderi a vocaţiilor de Fraţi laici se datorează
chiar unei anumite lipse de atenţie din partea Bisericii faţă de această figură de
creştin consacrat, a Fratelui laic. Nici Conciliul Vatican al II-lea, nici documentele
post-conciliare nu au evidenţiat importanţa acestei vocaţii. Sunt câteva referinţe
sporadice, dar nimic mai mult. Noi vrem să facem un document dedicat în mod special
acestei figuri de Frate laic, care rămâne o figură autonomă, care are un sens în sine,
cu o identitate proprie. Spre deosebire de ceea ce se spune sau se gândeşte deseori,
Fratele laic nu este unul care n-a vrut sau n-a putut din diferite motive să devină
preot. Este o vocaţie care are o logică în sine, cu o misiune specifică în Biserică.
Istoria o dovedeşte din plin. Să ne gândim, de exemplu, la rolul important pe care
l-au avut Congregaţiile de Fraţi în formarea şi educaţia tinerilor, cu foarte multe
colegii şi universităţi în atâtea Ţări. Să ne gândim la domeniul sanitar: sunt atâţia
Fraţi care au fost canonizaţi, mai ales din societăţile mixte de viaţă apostolică,
din rândul călugărilor capucini sau al iezuiţilor. Este vorba, aşadar, de o figură
importantă în rândul creştinilor consacraţi, care participă activ la misiunea Bisericii
şi care acum trebuie să fie valorizată în Biserică. Publicarea unui document despre
Fraţii laici, sper să fie posibilă deja în toamnă".
Congregaţia pentru
Societăţile de Viaţă Apostolică şi Institutele de Viaţă Consacrată promovează şi o
importantă reflecţie despre rugăciune... • "Unii spun că astăzi persoanele
consacrate se roagă prea puţin. Eu nu ştiu dacă au dreptate, nu ştiu dacă e adevărat
şi, desigur, îmi doresc ca realitatea să fie altfel. Rugăciunea prezintă astăzi anumite
dificultăţi, care în trecut, într-un timp în care ritmul vieţii era puţin mai uman
şi nu era atâta stres, nu era atâta zgomot, probabil rugăciunea, reculegerea, concentrarea,
gândurile şi mintea se înălţau la Dumnezeu cu mai mare uşurinţă. Într-o lume atât
de zbuciumată ca cea de astăzi, rugăciunea devine cu siguranţă mai grea. Trebuie să
punem accentul pe absoluta necesitate a rugăciunii în viaţa spirituală a unei persoane
consacrate. Vrem să facem acest lucru şi prin realizarea unui document care este în
fază de pregătire.
Există, apoi, şi un alt punct de vedere. Card. Cañizares,
prefectul Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, a propus ca
o primă parte a acestui document să revină departamentului nostru iar cealaltă, departamentului
pentru cult, privind formarea liturgică a persoanelor consacrate. Şi acest lucru mi
se pare de mare importanţă pentru că pe de o parte există o anumită "necunoaştere",
anumite lipsuri în cunoaşterea şi formarea liturgică a persoanelor consacrate tinere;
pe de altă parte, sunt anumite fantezii liturgice care nu sunt întotdeauna de bun
gust şi nu corespund la dorinţa şi voinţa Bisericii şi la spiritul însuşi al liturgiei.
Anumite corectări, aşadar, se prezintă drept necesare. Această parte va fi îndatorirea
Congregaţiei pentru Cultul Divin şi vom face împreună un document unic, alcătuit din
două părţi, una despre rugăciune şi alta despre formarea liturgică. Cred că ambele
părţi sunt necesare şi că vor fi de mare folos pentru viaţa spirituală a persoanelor
consacrate".