Biserica şi provocările modernităţii, în cartea "Înăuntrul secolului scurt", a filosofului
italian Vittorio Possenti
RV 01 feb 2010. Paul al VI-lea, Jacques Maritain, Emmanuel
Mounier, Giorgio La Pira şi Ioan Paul al II-lea sunt cei cinci protagonişti
extraordinari ai secolului XX prezentaţi în cartea recentă
a filosofului Vittorio Possenti, intitulată "Dentro il secolo breve" (Înlăuntrul secolului
scurt). Volumul a fost lansat recent la Centrul Sfântul Ludovic al Francezilor,
din Roma, cu participarea, printre alţii, a card. Paul Poupard.
Redacţia
centrală l-a contactat pe prof. Vittorio Possenti: • "Avem în faţa noastră
ceea ce aş putea numi o 'familie de spirite mari', pentru că deşi aveau temperamente
şi caractere foarte diferite, elementele comune îi făceau să vibreze la unison. Printre
altele, îi unea aceeaşi credinţă catolică şi faptul că erau substanţial contemporani.
Ei au fost activi într-o epocă de secularizare, totalitarisme şi de atac la persoana
umană, iar sub profil politic, într-un timp marcat de mişcarea de apărare şi relansare
a fiinţei umane prin intermediul personalismului, a drepturilor omului şi căutarea
păcii. Temele care au străbătut istoria religioasă şi istoria civilă a secolului XX,
continuă să aibă în continuare o relevanţă absolută".
Dacă secolul XX a
fost numit "secolul tragic", Biserica a avut curajul unor luări de poziţie profetice. • "Pe de o parte, Biserica catolică a reuşit să stăvilească instaurarea unei secularizări
agresive, iar pe de alta, atacul la persoana umană, mai ales în momentul marilor totalitarisme.
Aceste două aspecte nu au încetat să existe nici acum, dar şi-au schimbat fizionomia.
Secularizarea nu a dat înapoi, dar în acelaşi timp câştigă teren importanţa publică
a marilor religii mondiale, în special a creştinismului, astfel încât absenţa lui
Dumnezeu şi prezenţa lui Dumnezeu sunt din nou în centrul problemelor noastre. Rămân
importante în continuare cuvintele mari ale papei Paul al VI-lea din exhortaţia apostolică
'Evangelii Nuntiandi' şi anume că omul poate desigur să organizeze pământul fără Dumnezeu,
dar nu va putea să o facă decât împotriva omului. Aceasta înseamnă că trebuie să revenim
la cele trei noduri fundamentale din interiorul oricărei civilizaţii: Dumnezeu, omul
şi cultura. În momentul de faţă cred că ne aflăm în această situaţie: Biserica din
secolul XX şi secolul XXI se confruntă cu noi provocări, dar are în bagajului său
o înţelepciune care vine de dincolo de lume, prin intermediul unui Cuvânt de viaţă
care dă orientare pentru deciziile grele ale prezentului".
După veacul
totalitarismelor, Biserica se confruntă cu aşa numita "gândire slabă", cu dictatura
relativismului, pentru a prelua o formulă celebră a cardinalului, pe atunci, Joseph
Ratzinger. Ce răspuns ar putea oferi Biserica în această privinţă? • "Noi trebuie
să înfruntăm această problemă urmând modelul Bisericii – ne gândim în special la enciclica
'Fides et Ratio' a papei Ioan Paul al II-lea – pentru a reface alianţa dintre credinţă
şi raţiune. În acest fel se poate ridica în calea înaintării agresive a ştiinţelor,
un orizont de sens diferit de cel pe care ştiinţele, singure, sunt în măsură să-l
propună. Pentru a câştiga această bătălie, care rămâne o bătălie în favoarea omului
şi nu împotriva lui, avem nevoie de o înţelepciune metafizică şi de o antropologie
integrală, din moment ce liniile confruntării, şi într-o oarecare măsură, ale ciocnirii
contemporane, sunt linii care trec prin om".