Peste o mie de comunităţi, duminică, în rugăciune pentru reconciliere la Locurile Sfinte, în a doua Zi internaţională de mijlocire a păcii pentru Ţara Sfântă

RV 31 ian 2010. După cum a amintit Papa la Angelus, s-a marcat duminică a doua Zi internaţională de mijlocire pentru pace în Ţara Sfântă. Evenimentul uneşte creştini din întreaga lume, într-o rugăciune comună pentru reconciliere la Locurile Sfinte. Iniţiativa a fost lansată de mişcările de apostolat "Tineri pentru Viaţă", "Adunarea Euharistică" şi "Capele de Adoraţie Perpetuă". Dacă anul trecut s-au anunţat circa 800 de comunităţi în acest an numărul lor a depăşit o mie.

"Primul lucru de făcut pentru Ţara Sfântă este rugăciunea", afirmă pr. Pierbattista Pizzaballa, de la Custodia franciscană a Ţării Sfinte. "A ne ruga pentru Ierusalim este un imperativ care stă în inima însăşi a rugăciunii". În ce sens? Ne răspunde pr. Pizzaballa:
• "Inima rugăciunii noastre, a rugăciunii creştine, este Isus, fără îndoială. Dar nu putem să vorbim cu El în rugăciune sau să ne gândim la El, fără să ne gândim la Ierusalim, fără locul ce reprezintă fundamentul revelaţiei lui Isus. Aşadar, rugăciunea pentru Ierusalim înseamnă, într-un anumit sens, inima însăşi a rugăciunii noastre" (...). "Ierusalimul este un oraş fascinant, într-adevăr, dar este şi foarte dezbinat, sfâşiat de atâtea dezbinări şi neînţelegeri. Iar faptul că milioane de persoane din toată lumea, că mii de comunităţi se adună pentru a se ruga împreună în comuniune cu Ierusalimul, este un semn foarte puternic care va lăsa cu siguranţă o amprentă importantă".

Rugăciune, angajament şi curaj: în ce fel, acestei trei seminţe pot încolţi în inimile oamenilor?
• "Rugăciunea este primul lucru pe care trebuie să-l facem, pentru că rugăciunea ne încadrează în relaţia justă cu ceilalţi, rugăciunea ne raportează la orizontul lui Dumnezeu. Apoi, urmează angajamentul, pentru că rugăciunea nu poate să rămână doar o activitate a inimii, devenind, poate, sentimentală, dar trebuie să conducă la o angajare activă, concretă. În fine, curajul, pentru că avem nevoie, ca întotdeauna, de oameni care să ne ajute să ieşim din orizontul nostru îngust, de oameni îndrăzneţi şi capabili de a provoca şi clătina conştiinţele noastre".

Dar dincolo de apelurile care se fac întotdeauna pentru reconciliere în Ţara Sfântă, ce lipseşte cu adevărat? Răspunde pr. Pizzaballa:
• "Lipseşte cu siguranţă o clasă de lideri politici şi religioşi care să ofere o carismă întregii populaţii, oamenilor de aici. Dar pentru aceasta, este nevoie de curaj şi de profeţie".

Aici, serviciul audio: