Papa la Angelus: singură iubirea-caritate este distinctivul creştinului; Ziua Bolnavilor
de Lepră, Ziua pentru Pace în Ţara Sfântă; apel pentru tutelarea locurilor de muncă;
salut către copiii Acţiunii Catolice "Caravana păcii" (text)
(RV - 31 ianuarie 2010) O tematică densă în ultima duminică din ianuarie pentru
papa Benedict al XVI-lea la rugăciunea Îngerul Domnului recitată cu mii de persoane
reunite la amiază în Piaţa San Pietro. - Plecând de la „imnul iubirii” din
Scrisoarea întâi a Sfântului Paul către Corinteni Papa a vorbit despre iubirea, care
tradusă în fapte devine caritate şi care este distinctivul creştinului; - l-a invocat
pe Sfântul Ioan Bosco, comemorat pe 31 ianuarie, pentru preoţii de azi spre a fi
mereu educatori şi părinţi încât mulţi tineri să accepte chemarea la a-şi dărui viaţa
pentru Cristos şi pentru Evanghelie; - în Ziua Mondială a Bolnavilor de Lepră
l-a amintit pe părintele Damian de Veuster, apostolul leproşilor din Insulele Molokai
şi a formulat auspicii pentru o lume fără lepră; - şi-a manifestat adeziunea la
cea de-a doua ediţie a Zilei de Mijlocire pentru Pace în Ţara Sfântă alături de patriarhul
latin de Ierusalim şi de custodele franciscan al Ţării Sfinte; - s-a alăturat apelului
Conferinţei Episcopale Italiene pentru salvarea locurilor de muncă în actuala criză
economică; - a salutat circa 5000 de copii din Acţiunea Catolică Copii din Roma
prezenţi în Piaţa San Pietro, care au organizat Caravana Păcii, iar la sfârşit împreună
cu doi din ei a dat drumul porumbeilor păcii. Iată textul alocuţiunii
şi al apelurilor în traducerea noastră de lucru, fidelă dar perfectibilă.
Iubiţi
fraţi şi surori, În liturghia acestei duminici se citeşte una din paginile cele
mai frumoase ale Noului Testament şi ale întregii Biblii: aşa-zisul „imnul iubirii”
al apostolului Paul (1Cor 12,31-13,13). În Scrisoare întâi către Corinteni,
după ce a explicat, prin imaginea trupului, că diferitele daruri ale Duhului Sfânt
contribuie la binele unicei Biserici, Paul arată „calea” desăvârşirii. Aceasta - spune
- nu consistă în a avea calităţi excepţionale: a vorbi limbi noi, a cunoaşte toate
tainele, a avea o credinţă prodigioasă sau a înfăptui gesturi eroice.
Ea consistă,
în schimb, în caritate - agape - adică în iubirea adevărată, aceea pe care Dumnezeu
ne-a revelat-o în Isus Cristos. Iubirea este darul „cel mai mare”, care dă valoare
tuturor celorlalte, şi cu toate acestea „nu se laudă, nu se umflă de mândrie”, din
contra, „se bucură de adevăr” şi de binele altuia. Cine iubeşte cu adevărat „nu caută
propriile interese”, „nu ţine seama de răul primit”, „toate le iartă, toate le crede,
toate le nădăjduieşte, toate le îndură” (Cf 1 Cor 13,4-7). La sfârşit, când
ne vom întâlni faţă în faţă cu Dumnezeu, toate celelalte daruri v or înceta; singurul
care va rămâne în veci va fi iubirea, căci Dumnezeu este iubire şi noi vom fi asemenea
lui, în comuniune desăvârşită cu el.
Pentru moment, în timp ce suntem în această
lume, iubirea este distinctivul creştinului. Este sinteza întregii sale vieţi: a ceea
ce crede şi a ceea ce face. De aceea, la începutul pontificatului meu, am voi să dedic
prima mea Enciclică temei iubirii: Deus caritas est. Cum vă amintiţi, această
Enciclică se compune din două părţi, care corespund celor două aspecte ale iubirii:
semnificaţia sa, şi apoi actualizarea ei practică.
Iubirea este esenţa lui
Dumnezeu însuşi, este sensul creaţiei şi al istoriei, este lumina care dă bunătate
şi frumuseţe existenţei fiecărui om. În acelaşi timp, iubirea este, pentru a spune
astfel, „stilul” lui Dumnezeu şi al omului care crede, este comportamentul celui care,
răspunzând iubirii lui Dumnezeu, îşi programează propria viaţă ca dăruire de sine
lui Dumnezeu şi aproapelui. În Isus Cristos aceste două aspecte formează o unitate
perfectă: el este Iubirea întrupată. Această Iubire ne-a fost revelată pe deplin în
Cristos răstignit. Fixând privirea asupra lui, putem mărturisi cu apostolul Ioan:
„Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi” (Cf 1
Gv 4,16; Enc. Deus caritas est, 1).
Dragi prieteni , dacă ne gândim
la Sfinţi, recunoaştem felurimea darurilor lor spirituale, şi chiar a caracterelor
lor umane. Dar viaţa fiecăruia dintre ei este un imn al iubirii, un cântec viu pentru
iubirea lui Dumnezeu! Astăzi, 31 ianuarie, îl amintim în special pe Sfântul Ioan Bosco,
întemeietor al Familiei Saleziene şi patron al tinerilor. În acest An al Sfintei Preoţii
doresc să invoc mijlocirea sa pentru ca preoţii să fie mereu educatori şi părinţi
ai tinerilor; şi pentru ca, experimentând această iubire pastorală, mulţi tineri să
primească chemarea la a-şi dărui viaţa pentru Cristos şi pentru Evanghelie. Maria
Ajutătoare, model al iubirii, să ne obţină aceste haruri. După
recitarea rugăciunii Angelus- Îngerul Domnului şi înainte
de saluturile particulare în diferite limbi, Papa s-a referit
la o serie de probleme de actualitate:
„În ultima duminică din
ianuarie este Ziua Mondială a Bolnavilor de Lepră. Gândul se îndreaptă spontan la
părintele Damian de Veuster, care şi-a dat viaţa pentru aceşti fraţi şi surori,
şi pe care în octombrie anul trecut l-am proclamat sfânt. Încredinţez ocrotirii sale
cereşti pe toate persoanele care din nefericire şi astăzi suferă încă de această boală,
precum şi pe lucrătorii sanitari şi voluntarii care să dedică pentru ca să poată
exista o lume fără lepră. Salut în special Asociaţia Italiană Prietenii lui Raoul
Follereau”.
„Astăzi se celebrează şi cea de-a doua Zi de Mijlocire pentru Pace
în Ţara Sfântă. În comuniune cu patriarhul latin de Ierusalim şi custodele din Ţara
Sfântă, mă unesc în chip spiritual în rugăciunea atâtor creştini din orice parte a
lumii, în timp ce salut din inimă pe toţi care s-au reunit aici pentru atare circumstanţă.
„Criza
economică provoacă pierderea a numeroase locuri de muncă, şi această situaţi cere
mare simţ de responsabilitate din partea tuturor: întreprinzători, muncitori, guvernanţi.
Mă gândesc la unele realităţi dificile în Italia, ca, de exemplu, Termini Imerse şi
Portovesme; mă asociez de aceea apelului Conferinţei Episcopale Italiene, care a încurajat
să se facă tot posibilul pentru a tutela şi face să crească locurile de muncă, asigurând
o muncă demnă şi adecvată întreţinerii familiilor”.
„Un mesaj de pace ne poartă
şi copiii, băieţi şi fete, ai Acţiunii Catolice din Roma. Aici alături de mine se
află doi dintre ei, pe care îi salut împreună cu toţi ceilalţi care se găsesc în Piaţă,
însoţiţi de cardinalul vicar, de rude şi de educatori. Dragi copii, vă mulţumesc
pentru că, prin „Caravana păcii” şi prin simbolul porumbeilor pe care peste puţin
îi vom face să zboare, voi daţi tuturor un semn de speranţă. Să ascultăm acum mesajul
pe care l-aţi pregătit":
Un băiat a citit mesajul.
Apoi Papa
a adresat saluturi în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, croată, polonă
şi în fine italiană, după care, de la fereastra biroului său particular, împreună
cu cei doi copii din Acţiunea Catolică a dat drumul porumbeilor păcii.