Credinţa şi raţiunea ne arată că Dumnezeu e iubire: Benedict al XVI-lea, despre Sfântul
Toma de Aquino, comemorat joi în calendarul catolic
RV 28 ian 2010. Pe 28 ianuarie Biserica l-a amintit pe sfântul Toma
de Aquino, anii 1225-1274, teolog şi filosof, călugăr dominican venerat cu
titlul de "învăţător al Bisericii". A lăsat generaţiilor succesive o neîntrecută expunere
a raţiunilor credinţei creştine.
"Fiţi întotdeauna gata să daţi răspuns
oricui vă cere cont de speranţa voastră" (cfr 1 Pt 3, 15). S-ar putea spune că Sfântul
Toma de Aquino a încercat prin întreaga viaţă să urmeze acest îndemn al sfântului
apostol Petru.
Credinţa nu este iraţională, dimpotrivă, afirma Benedict al
XVI-lea, este opţiunea cea mai raţională, frumoasă şi mai umană posibil. Într-un timp
în care raţiunea pare să fie mai slabă, incapabilă să meargă dincolo de ceea ce se
poate verifica prin experimente, Sfântul Toma ne arată calea prin care să întărim
raţiunea: • "După gândirea Sfântului Toma, s-ar putea spune că raţiunea
omenească 'respiră'. Altfel spus, se mişcă într-un orizont amplu, deschis,
în care poate să exprime tot ce are mai bun. Atunci când, în schimb, omul îşi
limitează gândirea numai la obiectele materiale şi experimentabile,
când se închide în faţa marilor întrebări despre viaţă, despre sine
şi Dumnezeu, devine mai sărac" (Angelus 28 ianuarie 2007).
Pentru a ajunge
la adevăr, afirmă Sf. Toma, credinţa şi raţiunea nu trebuie separate: • "Când
este autentică, credinţa creştină nu mortifică libertatea şi raţiunea umană. Atunci,
de ce credinţa şi raţiunea trebuie să se teamă una de cealaltă, dacă întâlnindu-se
şi dialogând se pot exprima cât mai bine? Credinţa presupune raţiunea şi o desăvârşeşte,
iar raţiunea, iluminată de credinţă, îşi găseşte forţa de a se înălţa la cunoaşterea
lui Dumnezeu şi a realităţilor spirituale. Raţiunea umană nu pierde
nimic deschizându-se la conţinuturile credinţei, dimpotrivă, acestea recer adeziunea
ei liberă şi conştientă" (Angelus, 28 ianuarie 2007).
Raţiunea ultimă
a credinţei creştine – sublinia Sfântul Toma de Aquino – este revelaţia că Dumnezeu
e iubire. Iubirea este singura realitate care dă plinătate vieţii pentru că omul a
fost creat din iubire. Numai cel care iubeşte, cunoaşte cu adevărat.
Înainte
de a muri, Sfântul Toma de Aquino a fost făcut părtaş la o experienţă mistică, o scurtă
pregustare a iubirii lui Dumnezeu, care-l face să exclame, când toată Europa îi aducea
elogii: "Tot ceea ce am scris este doar paie. O faptă măruntă de iubire merită viaţa
veşnică".