Episcopii din Anglia şi Ţara Galilor în vizită “ad Limina”. Arhiepiscopul Nichols: catolicii angajaţi în a mărturisi credinţa în complexa societate britanică

(RV – 25 ianuarie 2010) Benedict al XVI-lea a primit luni dimineaţă primul grup de episcopi din Anglia şi Ţara Galilor, aflaţi în vizită „ad Limina”.
Un eveniment deosebit de semnificativ şi în vederea călătoriei apostolice pe care Benedict al XVI-lea o va face în Marea Britanie, în luna septembrie.
Biserica locală numără 5 arhidieceze şi 17 dieceze. Catolicii sunt puţin peste 5 milioane, reprezentând 8,9% din populaţie.
În fruntea grupul înalţilor prelaţi englezi primiţi luni în audienţă de Sfântul Părinte s-a aflat arhiepiscopul de Westminster, mons Vincent Gerard Nichols, preşedintele Conferinţei Episcopale din Anglia şi Ţara Galilor.
Dar iată care sunt problematicele cu care se confruntă Biserica Catolică din Anglia, într-un interviu cu monseniorul Nichols:

• „Un recent studiu revelează o comunitate catolică mai eterogenă şi înregistrează o creştere numerică de care eram pe deplin conştienţi.
Un alt aspect care iese în evidenţă în acest moment se referă la viaţa de credinţă care – potrivit studiului – este mult mai intensă în marile oraşe în comparaţie cu zonele rurale ale ţării, unde numărul credincioşilor este în scădere, unde preoţii devin tot mai înaintaţi în vârstă, şi unde există o serie de dificultăţi.
De asemenea, studiul arată că în comparaţie cu restul populaţiei, catolicii sunt cu mult mai activi în cauza justiţiei şi a justiţiei sociale. Şi acest lucru este încurajator pentru noi, deoarece reprezintă o expresie concretă a magisteriului social al Bisericii şi demonstrează că dincolo de binecunoscutele dificultăţi avem şi o serie de realităţi foarte pozitive de ilustrat.”

Numeroşi sunt imigranţii din Polonia, din Filipine. Această Biserică multietnică reprezintă fără îndoială o problematică de înfruntat:
• „Trebuie să spun că multe dintre comunităţile imigrate aduc de fapt viaţă nouă şi vigoare catolicismului nostru englez. Există desigur dificultăţi cu acele grupuri naţionale care – este şi de înţeles – vor să-şi conserve identitatea şi propriile rituri liturgice. Dar în majoritatea cazurilor situaţia este gestionată destul de bine şi găsim un echilibru între integrarea într-o unică comunitate liturgică şi recunoaşterea profundei nevoi spirituale a credincioşilor de a-şi exprima credinţa în limba lor maternă”.

Marea Britanie este poate, în prezent, una dintre societăţile cele mai secularizate din Europa, şi totuşi există o mare sete de spiritualitate…
• „Societatea britanică este destul de complexă. Unele instituţii cheie, deseori universităţile şi uneori structuri ale guvernului în activitatea lor legislativă se concentrează aproape exclusiv pe partea financiară şi nu se gândesc că acest aspect reflectă o mentalitate comună.
Cred că în această ţară iese la iveală incertitudinea privind tipul de societate care se doreşte, adevăratele valori de urmat sau identitatea profundă de construit şi de susţinut.
Credinţa religioasă ne ajută să trăim în această incertitudine pentru că ne dă o deschidere către transcendent şi către conştiinţa deplină că nu putem cunoaşte şi controla totul.
Ca Biserică încercăm să jucăm din plin partea noastră în dezbaterile publice asupra acestor teme, ceea ce înseamnă că uneori trebuie să vorbim cu statisticile în mână. Alteori, însă, trebuie să încercăm să intrăm în dezbatere în primul rând cu un mod raţional de a gândi, şi mai apoi cu partea de credinţă: este cazul actualei dezbateri privind sinuciderea asistată. Sunt şi situaţii în care trebuie să încercăm să arătăm rolul credinţei religioase în domeniul public. Trebuie, aşadar, să intervenim la diferite niveluri.

Cum sunt raporturile cu Comuniunea anglicană după recenta aprobare a Constituţiei apostolice „Anglicanorum Coetibus”?
• „Acum, reacţia la Anglicanorum Coetibus este, într-un anumit sens, măsurată. A existat o puternică reacţie la început, pe care mass-media a prezentat-o în mod deformat, exagerat. Acum suntem într-o fază de reaşezare şi de reflecţie în rugăciune. Pentru o evaluare completă a iniţiativei Papei, este necesar să se considere importantul anunţ al iniţierii celei de-a treia faze de colocvii a Comisiei Internaţionale Anglicano-Catolice. În opinia mea este vorba de două aspecte legate între ele. Răspunsul Sfântului Părinte a dat un impuls pozitiv dezbaterilor acestei Comisii , iar lansarea concomitentă a Comisiei Internaţionale Anglicano-Catolice III şi a Constituţiei apostolice Anglicanorum Coetibus nu este o coincidenţă.
De fapt, în declaraţia noastră comună, arhiepiscopul anglican de Canterbury şi eu am spus că acest pas al Sfântului Scaun va duce la încheierea unei perioade de incertitudini şi consider că a reprezentat o contribuţie pozitivă pentru un dialog mai amplu dintre Biserica Catolică şi Comuniunea anglicană în ansamblul său şi care va avea roade şi în această ţară.”

Aici serviciul audio: