Săptămâna de rugăciune pentru unitate: o lămurire binevenită atât pentru catolici
cât şi pentru ortodocşi privind rugăciunea în comun, în interviul cu părintele Milan
Zust de la Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creştinilor
(RV - 21 ianuarie 2010) Importanţa de a mărturisi credinţa este centrul celei de-a
patra zile de reflecţie în Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor.
Un eveniment ajuns de acum la cea de-a 82-a sa ediţie, anul acesta inspirată chiar
dintr-o expresie a Evangheliei după Sfântul Luca: „Voi veţi
fi martorii acestor lucruri” (Lc 24, 48).
Despre dialogul
catolic cu lumea ortodoxă să ascultăm interviul nostru cu părintele Milan Zust
de la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor: •
Şi ortodocşii se roagă pentru unitatea Bisericii la fiecare rugăciune liturgică a
lor. În afară de aceasta, ortodocşii sunt adesea prezenţi la celebrările programate
în Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor şi uneori sunt chiar ei înşişi
le organizează. În unele părţi din România, de pildă, evenimentele sunt organizate
împreună cu celelalte confesiuni şi acelaşi lucru se întâmplă şi în câteva ţări din
Orientul Mijlociu. În orice caz, trebuie să ţinem cont de faptul că situaţia Bisericilor
ortodoxe este foarte diferită de cea a Bisericilor şi comunităţilor occidentale.
În
ce consistă această diversitate? • În general, nu pot participa activ
la rugăciuni dar pot fi prezenţi. Adesea lumea noastră (catolică) se miră
de acest lucru dar trebuie să amintim că şi în Biserica catolică nu era
permis a se ruga cu membrii celorlalte confesiuni creştine înainte de Conciliul al
II-lea din Vatican, care apoi a promovat rugăciunea în comun. Ortodocşii,
în schimb, nu au avut încă un eveniment cum a fost pentru noi Conciliul
Vatican II şi de aceea putem fi recunoscători
pentru eforturile care se fac deja. În
urmă cu un an, alegerea la Moscova a patriarhului Kiril a suscitat speranţa unei deschideri
spre celelalte Biserici din partea Bisericii ortodoxe ruse. Au existat
schimbări în aceste raporturi? • Raporturile cu Biserica ortodoxă rusă continuă
să se amelioreze, graţie angajării ambelor părţi, mai presus de toate graţie întâlnirilor
la diferite niveluri care se multiplică atât în Rusia cât şi în Occident. Din păcate,
rămân încordate încă raporturile în Ucraina, unde situaţia bisericească este foarte
complexă. Dar şi acolo se notează progrese şi se speră ca dificultăţile să poată fi
depăşite cu timpul.
Este prevăzută, în următoarele luni, o vizită a patriarhului
ecumenic de Constantinopol Bartolomeu I la Moscova. Cât de mult poate influenţa
asupra raporturilor cu Biserica Catolică, o mai bună înţelegere şi depăşirea unor
probleme între diferitele Biserici ortodoxe? • Acest raport mai bun dintre
Patriarhatul Ecumenic şi Patriarhatul de Moscova ne bucură; vedem tot mai multe semne
pozitive şi se speră ca unele conflicte încă existenţe să poată fi depăşite. Fără
îndoială aceasta contribuie şi la raporturile dintre Biserica Catolică şi ortodocşi.
Un exemplu concret este că reprezentanţii Patriarhatului de Moscova au revenit la
dialogul teologic al Bisericii Ortodoxe în ansamblul ei cu Biserica Catolică, după
dificultăţile de la Ravenna în 2007, când au părăsit masa dialogului din cauza unui
conflict cu Constantinopolul.
Peste puţin timp, va avea loc alegerea noului
Patriarh ortodox al Bisericii sârbe care va lua locul răposatului patriarh Pavle.
Care sunt raporturile Bisericii Catolice cu această Biserică? •
Biserica catolică are bune raporturi cu Biserica ortodoxă sârbă. Este adevărat că
la nivel local, mai ales în Serbia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, există încă tensiuni
pentru rănile provocate de conflicte naţionale atât în istoria îndepărtată cât şi
recentă. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu şi angajarea reciprocă se caută a depăşi ceea
ce este încă de obstacol şi încet-încet se recapătă încrederea reciprocă.