Unitatea creştinilor creşte odată cu fidelitatea comună faţă de Cristos: Benedict al XVI-lea, la audienţa generală de miercuri, vorbind despre Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor

RV 20 ian 2010. Să ne rugăm cu toţii pentru ca Cristos să-i ajute pe creştinii de toate confesiunile să depăşească divergenţele, să întărească dialogul şi să dea o mărturie despre "fidelitatea comună faţă de Cristos". Cu această speranţă în suflet şi cuvinte, Benedict al XVI-lea a încheiat cateheza tradiţionalei audienţe generale de miercuri, în Aula Paul al VI-lea, vorbind miilor de pelerini despre actuala Săptămână de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. Progresul ecumenic, a observat Episcopul Romei, nu este liniar, dar cu toate acestea, paşii pozitivi făcuţi în ultimele decenii sunt importanţi şi numeroşi.

În urmă cu exact o sută de ani, un grup de misionari protestanţi s-au reunit în Scoţia, al Edinburgh, pentru a reflecta împreună despre "dificultatea obiectivă în a propune cu credibilitate vestea Evangheliei din partea creştinilor care încă mai sunt dezbinaţi între ei". Era în luna ianuarie 1910, iar întrebarea fundamentală pe care şi-au pus-o, a notat Papa, este esenţial aceasta:
• "Dacă unei lumi care nu-l cunoaşte pe Domnul, care s-a îndepărtat de el sau care se arată indiferentă la Evanghelie, ei – creştinii – se prezintă neuniţi, mai rău, adesea unii împotriva altora, va fi credibil să-l vesteşti pe Cristos, unicul Mântuitor al lumii şi pacea noastră? Raportul dintre unitate şi misiune, din acel moment, a reprezentat o dimensiune esenţială a întregii activităţi ecumenice".

Şi pentru Biserica Catolică, a continuat Sfântul Părinte, acea întrebare devine unul din "punctele ferme" pe care şi-a întemeiat dezvoltarea ecumenismului:
• "Mişcarea ecumenică modernă s-a dezvoltat în mod atât de semnificativ încât a devenit în ultimul secol un element important din viaţa Bisericii, amintind problema unităţii între toţi creştinii şi sprijinind creşterea comuniunii între ei. Aceasta nu sprijină doar raporturile fraterne dintre Biserici şi Comunităţile ecleziale (...) dar stimulează şi cercetarea teologică".

De aici, importanţa crescândă acordată Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Unitatea – a evidenţiat de mai multe ori Pontiful la audienţa generală – este un "dar al lui Dumnezeu" şi nu o cucerire omenească. Desigur, nu lipsesc "divergenţele" şi "problemele grave", a recunoscut Benedict al XVI-lea, dar printr-o cunoaştere reciproc pot fi depăşite dacă se realizează mai întâi o creştere în cunoaşterea personală a lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos, descoperind astfel marea responsabilitate de a ne transforma în martorii săi:
• "Cunoaşterea lui Cristos, ca proces intelectual şi mai ales existenţial, este, evident un proces care ne face martori, mărturisitori. Cu alte cuvinte, putem fi mărturisitori numai dacă despre Cristos avem o cunoaştere de primă mână şi nu numai de la alţii, din propria noastră viaţă, din întâlnirea noastră personală cu Cristos. Întâlnindu-l cu adevărat în viaţa noastră de credinţă, devenim mărturisitori şi contribuim astfel la noutatea lumii, la viaţa veşnică".

Benedict al XVI-lea s-a oprit apoi la chestiunile care ating mai mult corzile dialogului ecumenic – pastorala, viaţa sacramentală, căsătoriile mixte – şi la întâlnirile ecumenice din ultimul an, făcând deosebire între diferitele niveluri de dialog bilateral stabilite cu diversele confesiuni creştine. Raporturile ecumenice cu ortodocşii, a afirmat, sunt "pozitive" iar în prezent sunt pe masa colocviilor aspectele legate de rolul Episcopului Romei în Biserica nedespărţită din primul mileniu:
• "Aceste iniţiative importante dovedesc că este în curs un dialog profund şi bogat în speranţă cu toate Bisericile Orientului care nu sunt în comuniune deplină cu Roma, în specificitatea lor proprie".

În mod analog, Benedict al XVI-lea s-a referit la dialogul cu lumea protestantă – anglicani, luterani şi metodişti. Subliniind existenţa acelor "probleme deschise" care încă mai însoţesc calea către unitatea deplină, Papa a remarcat cu realism dar nu lipsit de speranţă:
• "Trebuie să ţinem cont şi de acele progrese reale înregistrate în colaborarea şi în fraternitatea din toţi aceşti ani, în ultimii cincizeci de ani. În acelaşi timp, trebuie să ştim că munca ecumenică nu este un parcurs liniar. Într-adevăr, probleme vechi, apărute în contextul tipic altor epoci, pierd din greutatea lor, în timp ce în contextul actual apar alte probleme şi dificultăţi. Întotdeauna, însă, trebuie să fim disponibili pentru un proces de purificare pentru ca Domnul să ne dea capacitatea de a fi uniţi".

După sinteza învăţăturii în diferite limbi şi saluturile particulare adresate mai multor grupuri organizate de pelerini, Papa a revenit, miercuri, în aula Paul al VI-lea, la tema unităţii creştinilor. Aceste zile de reflecţie şi rugăciune, a afirmat Succesorul lui Petru adresându-se tinerilor, să constituie "o invitaţie de a fi pretutindeni operatori de pace şi reconciliere". Pentru voi, dragi bolnavi, a continuat, să fie "un moment prielnic de a vă oferi suferinţele pentru o comuniune între creştini din ce în ce mai mare", în timp ce pentru mirii recent căsătoriţi, să fie "o ocazie de a trăi şi mai intens vocaţia voastră specială de a fi o singură inimă şi un singur suflet".

După cântarea rugăciunii "Tatăl Nostru" în limba latină, Episcopul Romei a invocat Binecuvântarea Apostolică, ce ajunge acum la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă (ins - Benedict al XVI-lea).

Aici, serviciul audio: