Papa invită la rugăciune pentru unitatea creştinilor, un drum greu dar promiţător: reflecţia mons. E. Fortino despre rolul Episcopului Romei în dialogul dintre catolici şi ortodocşi

RV 19 ian 2010. Stadiul actual al relaţiilor ecumenice dintre catolici şi ortodocşi, este în centrul unui articol publicat în ediţia de luni-marţi (18-19 ianuarie) a cotidianului Sfântului Scaun "Osservatore Romano" scris de mons. Eleuterio F. Fortino, subsecretarul Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.

Dialogul teologic dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă în ansamblul ei, scrie mons. Fortino, a abordat problema crucială a contenciosului istoric şi doctrinar dintre Orient şi Occident: rolul episcopului Romei în Biserica lui Cristos. Dialogul teologic este condus de Comisia mixtă internaţională dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă în ansamblul ei, dar se realizează şi în domeniul relaţiilor dintre Biserica catolică şi diferitele Biserici ortodoxe, precum Patriarhatul Ecumenic, Patriarhatul de Moscova, Patriarhatul Serbiei, Patriarhatul României, Biserica din Grecia, Biserica din Albania, şi aşa mai departe. În plus, colocvii cu un caracter teologic au loc şi la alte niveluri, în particular între facultăţile de teologie şi institutele de cercetare ecumenică. Aceste raporturi au înregistrat anul trecut mai multe momente pozitive. În acest sens, observă mons. Fortino, însăşi dificultăţile care, evident, trebuie să apară, contribuie de fapt la precizarea metodei de dialog.

În mesajul trimis Patriarhului ecumenic pentru sărbătoarea Sfântului Andrei, la 30 noiembrie 2009, Benedict al XVI-lea afirma că Duhul Sfânt "care călăuzeşte Biserica şi are puterea de a transforma toate slăbiciunile omeneşti în oportunităţi de bine, a călăuzit lucrările Comisiei mixte internaţionale pentru dialogul teologic care şi-a desfăşurat a XI-a sesiune plenară în Cipru" (Paphos, 16-23 octombrie 2009). Papa a adăugat un comentariu despre climatul excelent care a sprijinit lucrările: "Întâlnirea a fost caracterizată de un simţ solemn de angajament şi de un sentiment de apropiere plin de afecţiune". Referindu-se la tema care a început să fie studiată, Benedict al XVI-lea şi-a exprimat următoarea consideraţie: "Tema sesiunii plenare – rolul Episcopului Romei în comuniunea Bisericii în primul mileniu – este cu siguranţă complexă şi va recere un studiu amplu şi un dialog condus cu răbdare dacă vrem să aspirăm la o integrare împărtăşită a tradiţiilor din Orient şi din Occident".

Trebuie spus, continuă mons. Fortino în articolul din Osservatore Romano, că la întâlnirea din Cipru s-a refăcut plinătatea morală a reprezentanţei ortodoxe prin prezenţa delegaţiei ruse, care abandonase sesiunea precedentă de la Ravenna (2007) din cauza unei chestiuni interne între Patriarhatul de Moscova şi Patriarhatul Ecumenic (...). Era o problemă internă a Ortodoxiei, dar provoca o rană pentru întregul dialog catolico-ortodox. Contactele între cele două patriarhate şi relaţiile cu celelalte Biserici ortodoxe au contribuit la adoptarea unei decizii care a dus la soluţionarea problemei, deşi a rămas deschisă dezbaterea privind autonomia Bisericii din Estonia. În cadrul unei întâlniri a Întâistătătorilor din Bisericile ortodoxe (Istanbul, octombrie 2008), convocată de Patriarhatul ecumenic, s-a decis că Biserica ortodoxă este reprezentată de toate şi de singurele Biserici autocefale. Bisericile autonome sunt reprezentate de respectivele Biserici-mamă atât în comisiile preconciliare care pregătesc Marele Conciliu pan-ortodox cât şi în dialogurile ecumenice. Prin urmare, chestiunea prezenţei Bisericilor autonome în dialogul internaţional nu mai avea consistenţă. Bisericile autocefale (patriarhale şi arhiepiscopale) sunt acum în număr de cincisprezece, după ce a intrat şi Biserica autocefală a Albaniei, după restructurarea sa în urma căderii comunismului.

Comisia mixtă de dialog între catolici şi ortodocşi s-a reunit în Cipru pentru a aborda primatul episcopului Romei pe baza documentului concordat la Ravena în 2007 şi despre mandatul său. În acel document, observă mons. Fortino, se afirmă cu o oarecare solemnitate: "Ambele părţi – catolici şi ortodocşi – concordă asupra faptului că Roma, în calitate de Biserică ce "are prezidenţa în caritate", după expresia sfântului Ignaţiu de Antiohia, ucupa primul loc în aşa numita "taxis" (ordinea Bisericilor) şi că Episcopul Romei este prin urmare "protos" (adică primul) între patriarhi".

Este o afirmaţie importantă, subliniază subsecretarul la Consiliul pentru Unitatea Creştinilor, şi pentru că este făcută împreună de catolici şi ortodocşi. Dar care este importanţa ei în viaţa Bisericii? Ce implicaţii decurg din exerciţiul unei atare funcţii primaţiale? Documentul de la Ravenna precizează: "Catolicii şi ortodocşii nu sunt de acord în interpretarea mărturiilor istorice din acea epocă în ce priveşte prerogativele episcopului Romei în calitate de "protos", chestiune care încă din primul mileniu a fost înţeleasă în mod diferit" (nr. 41).

Cu privire la primatul existent la diferitele niveluri ecleziale, Documentul de la Ravenna scoate în lumină două puncte. În primul rând, faptul că primatul la toate nivelurile, este o practică ce se bucură de o bază solidă în tradiţia canonică a Bisericii. Şi succesiv, că "în timp ce faptul primatului la nivel universal este acceptat de Orient şi de Occident, există diferenţe în felul de a înţelege fie modul după care acesta ar trebui să fie exercitat, fie bazele sale scripturistice şi teologice" (nr. 43). Comisia, aşadar, declară că este un acord în privinţa existenţei în practica Bisericii a unui "protos" şi la nivel universal. În acelaşi timp, semnalează trei zone de diferenţe între Orient şi Occident: divergenţă de interpretări cu privire la mărturiile istorice, la fundamentele scripturistice şi teologice, şi cu privire la modul de exercitare a primatului.

În încheierea Documentului de la Ravenna se arată problematica ce va trebui abordată în cadrul dialogului. Se afirmă: "Rămâne de analizat în mod mai aprofundat, chestiunea rolului Episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor". Aşadar, documentul semnalează două chestiuni: "Care este funcţia specifică a episcopului care ocupă 'primul scaun' într-o ecleziologie de comuniune, după afirmaţiile privind conciliaritatea şi autoritatea? În ce fel învăţătura despre primatul universal de la Conciliile Vatican I şi Vatican II poate fi înţeleasă şi trăită în lumina practicii ecleziale din primul mileniu?". Apoi, se adaugă: "Este vorba de întrebări cruciale pentru dialogul nostru şi pentru speranţele noastre de restabilire a comuniunii depline între noi" (nr. 45).

(...) În cadrul adunării din Cipru, s-a început studiul privind rolul Episcopului Romei, pe baza schemei pregătită de Comitetul mixt de coordonare întâlnit la Creta (Elounda, 27 septembrie – 4 octombrie 2008).

(...) Cadrul integral al chestiunilor de înfruntat cuprinde tematicile despre rolul Bisericii Romei în comuniunea Bisericilor, Episcopul Romei şi succesiunea sa după apostolul Petru, recursul la episcopul Romei în timpuri de tensiune în comuniunea eclezială şi influenţa factorilor non-teologici care au contribuit la dezvoltarea rolului episcopului Romei în Biserică şi în societate.

Benedict al XVI-lea, referindu-se la lucrările Comisiei mixte, în mesajul citat mai înainte adresat Patriarhului Ecumenic, a dat o îndrumare importantă despre rolul Episcopului Romei, spunând: "Această slujire nu trebuie să fie interpretată într-o perspectivă de putere, ci în domeniul unei ecleziologii de comuniune, ca serviciu adus unităţii în adevăr şi în caritate". Apoi, adaugă: "Episcopul Bisericii Romei, care are 'prezidenţa carităţii' (Sfântul Ignaţiu de Antiohia) este înţeles ca 'servus servorum Dei' ("slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu" - Sfântul Grigore cel Mare)". Aşadar, observă mons. Fortino, Papa a întărit ideea amintind propunerea despre necesitatea unui dialog fratern pentru a regăsi împreună formele de exerciţiu a ministeriului Episcopului Romei. Papa a afirmat: "După cum a scris veneratul meu predecesor, slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, şi după cum am repetat cu ocazia vizitei mele la Fanar în noiembrie 2006, este vorba de a căuta împreună, lăsându-ne inspiraţi de modelul primului mileniu, formele în care ministeriul Episcopului Romei poate îndeplini o slujire recunoscută de toţi".

Comisia mixtă internaţională va continua studiul despre rolul Episcopului Romei în primul mileniu la următoarea sesiune plenară convocată la Viena între 20-27 septembrie 2010. Pentru acest dialog pe o temă crucială, Benedict al XVI-lea a cerut rugăciunea creştinilor: "Să-l rugăm, aşadar, pe Dumnezeu – a fost îndemnul său – ca să ne binecuvânteze. Fie ca Duhul Sfânt să ne călăuzească de a lungul acestui drum greu dar promiţător".

Aici, serviciul audio: