Fie ca plaga antisemitismului şi antiiudaismului să se vindece pentru totdeauna! Creştinii şi Evreii, conştienţi de diferenţa reciprocă, chemaţi să dea o mărturie comună despre Dumnezeu: cronica şi discursul Papei în vizită la Sinagoga din Roma

RV 17 ian 2010. Vizită istorică la Sinagoga din Roma, efectuată de Benedict al XVI-lea duminică, 17 ianuarie, la 24 de ani de la vizita predecesorului său Ioan Paul al II-lea. Papa a sosit în jurul orei 16.00 la intrarea în fostul cartier ebraic din centrul Romei. Aici, Succesorul Pescarului din Galilea a fost primit de Riccardo Pacifici, preşedintele Comunităţii Ebraice din Roma şi de Renzo Gattegna, preşedintele Comunităţilor Ebraice Italiene. După scurtul salut de bunvenit, Papa a depus o coroană de flori la piatra care aminteşte deportarea, pe 16 octombrie 1943, a 1.021 de evrei, din care doar 17 au mai supravieţuit.

Înainte de a intra în Sinagogă, un nou moment de reculegere la piatra care aminteşte atentatul de la 9 octombrie 1982, în care şi-a pierdut viaţa un copil evreu, Stefano Taché, şi au fost răniţi 37 de evrei care ieşeau de la serviciul religios. La începutul scării centrale a Sinagogii, Pontiful Roman a fost primit de şef-rabinul Riccardo Pacifici, după care corul sinagogal a intonat Psalmul 126. Înainte de a urca la tribuna lăcaşului de cult, Pontiful a salutat o parte din autorităţile civile prezente. Au urmat saluturile adresate Sfântului Părinte de către preşedintele Comunităţii Ebraice din Roma şi cel al Comunităţilor Ebraice Italiene, pentru ca apoi să ia cuvântul şef-rabinul Riccardo Di Segni. Psalmul 133, cântat de corul Sinagogii, a precedat discursul Succesorului lui Petru.

A urmat apoi tradiţionalul schimb de daruri. Benedict al XVI-lea a oferit şef-rabinului Riccardo Di Segni, o stampă de Giovannai Battista Piranesi, reprezentând o vedere panoramică a Romei cu Insula Tiberină în secolul XVIII-lea, în timp ce rabinul Di Segni a oferit Papei o operă contemporană intitulată "Direcţiunea spirituală" de artistul veneţian Tobia Ravà.Schimbul de daruri între Benedict al XVI-lea şi Comunitatea Ebraică din Roma a fost însoţit de imnul ebraic "Anì Maamin". Întâlnirea oficială în Sinagogă s-a încheiat în jurul orei 17.35, după care Pontiful şi Şef-rabinul au mers într-o sală alăturată pentru un colocviu privat. Succesiv, o scurtă ieşire în grădina sinagogii, trecând prin faţa măslinului care a fost plantat în amintirea acestei vizite. Apoi, vizita la Muzeul Ebraic pentru inaugurarea expoziţiei "Et Ecce gaudium", cu 14 desene pregătite în secolul XVIII de comunitatea ebraică romană pentru încoronarea Suveranilor Pontifi. Ultimul moment al vizitei, în jurul orei 18.00, când Benedict al XVI-lea, în Sala Spaniolă a Sinagogii, a întâlnit reprezentanţii Comunităţii Ebraice.

În discursul său, Benedict al XVI-lea a amintit vizita istorică la sinagoga din Roma a papei Ioan Paul al II-lea, la 13 aprilie 1986, numeroasele întâlniri pe care le-a efectuat în timpul pontificatului său, cu vizitele la sinagogile din Koln şi New York, precum şi călătoria apostolică în Ţara Sfântă. Benedict al XVI-lea a afirmat că "putem face paşi împreună, conştienţi de diferenţele care există între noi, dar şi de faptul că dacă vom reuşi să unim inimile noastre şi mâinile noastre pentru a răspunde la chemarea Domnului, lumina sa se va apropia mai mult pentru a ilumina toate popoarele pământului". Să-l ascultăm:
• "La începutul întâlnirii în Templul Major al Evreilor din Roma, Psalmii pe care i-am ascultat ne sugerează atitudinea spirituală cea mai autentică pentru a trăi acest moment de har deosebit şi plin de bucurie: preamărirea Domnului care a făcut lucruri mari pentru noi, ne-a adunat aici cu "hesed"-ul său, iubirea sa îndurătoare, şi mulţumirea pentru a ne fi acordat darul de ne regăsi împreună să facem mai puternice legăturile care ne unesc şi să continuăm să păşim pe drumul reconcilierii şi al fraternităţii". (...)

Amintind venirea pentru prima dată ca creştin şi papă, a lui Ioan Paul al II-lea, acum aproape 24 de ani, Benedict al XVI-lea a afirmat că "această vizită a mea face parte din drumul trasat, pentru a-l confirma şi întări. Cu sentimente de vie cordialitate mă aflu în mijlocul vosstru pentru a vă manifesta stima şi afecţiunea pe care Episcopul şi Biserica Romei, precum şi întreaga Biserică Catolică, le nutresc faţă de această Comunitate şi de Comunităţile ebraice din întreaga lume".

"Învăţătura Conciliului Vatican al II-lea a reprezentat pentru Catolici un punct ferm la care să se raporteze constant în atitudinea şi raporturile cu poporul evreu, marcând o nouă şi importantă etapă. Evenimentul conciliar a dat un impuls decisiv la angajamentul de a parcurge un drum irevocabil de dialog, fraternitate şi prietenie, un drum care a cunoscut aprofundări şi s-a dezvoltat în aceşti patruzeci de ani, prin paşi şi gesturi importante şi semnificative".

• "Totodată, Biserica nu a evitat să deplângă lipsurile unor fii şi fiice ale ei, cerând iertare pentru tot ceea ce a putut să sprijine într-un anumit fel plăgile anti-semitismului şi anti-iudaismului (cfr. Comisia pentru Raporturile Religioase cu Ebraismul, "Noi amintim: o reflecţie despre Shoah", 16 martie 1998). Fie ca aceste plăgi să se vindece pentru totdeauna!" (...).

Papa a vorbit apoi despre "drama singulară şi tulburătoare a Shoah-ului" care "reprezintă, într-un anumit fel, culmea unui drum de ură care se naşte când omul uită de Creatorul său şi se pune pe sine în centrul universului". Referindu-se la vizita sa de pe 28 mai 2006 în lagărul de concentrare de la Auschwitz, Papa a spus că "potentaţii Celui de al Treilea Reich voiau să elimine poporul evreu în totalitatea sa" şi, în cele din urmă, "prin exterminarea acestui popor, voiau să-l ucidă pe acel Dumnezeu care l-a chemat pe Abraham, care vorbind pe Sinai a stabilit criteriile orientative ale umanităţii care rămân valabile în veci" (Discurs la Lagărul de la Auschwitz-Birkenau. Învăţăturile lui Benedict al XVI-lea, vol. II, 1[2006], p. 727).

Pontiful Roman s-a referit la drama Evreilor din Roma, "târâţi din aceste case, în faţa acestor ziduri, şi au fost ucişi la Auschwitz printr-o durere sfăşietoare". "Cum e posibil, s-a întrebat, să uităm feţele lor, numele lor, lacrimile, disperarea atâtor, bărbaţi, femei şi copii?"
• "Din nefericire, mulţi au rămas în indiferenţă, dar mulţi, inclusiv în rândul Catolicilor italieni, sprijiniţi de credinţă şi de învăţătura creştină, au reacţionat cu curaj, deschizându-şi braţele pentru a-i ajuta pe Evreii vânaţi şi fugitivi, deseori cu riscul vieţii, şi meritându-şi o gratitudine perenă. Şi Scaunul Apostolic a desfăşurat o activitate de ajutorare, deseori ascunsă şi discretă. Memoria acestor evenimente trebuie să ne sprijine să întărim legăturile care ne unesc pentru ca să crească tot mai mult înţelegerea, respectul şi primirea".

"Apropierea noastră şi fraternitatea spirituale îşi găsesc în Biblia Sacră (...) fundamentul lor cel mai solid şi peren, pe baza căruia suntem puşi mereu în faţa rădăcinilor noastre comune, a istoriei şi a bogatului patrimoniu spiritual pe care-l împărtăşim împreună. Scrutând însăşi misterul său, Biserica, Poporului lui Dumnezeu în Noul Legământ, descoperă propria legătură profundă cu Evreii, aleşi de Domnul primii între toţi să primească cuvântul său (cfr Catehismul Bisericii Catolice, 839). Spre deosebire de celelalte religii necreştine, credinţa ebraică este deja răspuns la revelaţia lui Dumnezeu în Vechiul Legământ.

Numeroase pot fi implicaţiile care decurg din moştenirea comună a Legii şi a Profeţilor, a observat Sfântul Părinte, care a ţinut să amintească mai întâi, solidaritatea care uneşte Biserica şi poporul evreu "la nivelul însuşi al identităţii" lor spirituale şi care oferă Creştinilor oportunitatea de a promova "un reînnoit respect pentru interpretarea ebraică a Vechiului Testament" (cfr Comisia Pontificală Biblică, Poporul evreu şi Sacrele sale Scripturi în Biblia Creştină, 2001, pp. 12 şi 55), centralitatea Decalogului ca mesaj comun etic de valoare perenă pentru Israel, Biserică, cei care nu cred şi întreaga umanitate; angajamentul de a pregăti sau realiza Împărăţia Celui Preaînalt în "atenţia faţă de creaţia" încredinţată de Dumnezeu omului ca să o cultive şi să o păzească în mod responsabil (cfr Geneză 2,15).

• "În special Decalogul – Cele "Zece Cuvinte" sau Zece Porunci (cfr Exod 20,1-17; Dt 5, 1-21) – care provine din Legea (Torah) lui Moise, constituie flacăra eticii, a speranţei şi a dialogului, steaua polară a credinţei şi a moralei poporului lui Dumnezeu, şi luminează şi călăuzeşte şi drumul Creştinilor". Decalogul "constituie un far şi o normă de viaţă în dreptate şi iubire, un "mare cod" etic pentru toată umanitate. Cele "Zece Cuvinte" luminează binele şi răul, adevărul şi falsul, ceea ce este just şi injust, chiar şi după criteriile conştiinţei drepte a oricărei persoane umane. Isus însuşi a spus aceasta de mai multe ori subliniind că e necesar un angajament activ pe calea Poruncilor: "Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile" (Matei 19, 17). În acest sens, sunt diferite, domeniile de colaborare şi de mărturie".

Şi aici, Papa a precizat trei, deosebit de importante pentru timpul nostru. Mai întâi, mărturia comună pentru a fi recunoscut "unicul Domn, împotriva ispitei de a-şi construi alte divinităţi, de a-şi face viţei de aur. În lumea noastră, mulţi nu-l cunosc pe Dumnezeu sau îl consideră superfluu, fără relevanţă pentru viaţă. Au fost făcute astfel alte şi noi divinităţi la care omul se închină. Retrezirea în societatea noastră a deschiderii la dimensiunea transcendentă, mărturisirea unicului Dumnezeu, este un serviciu preţios pe care Evrei şi Creştini îl pot oferi împreună".

Apoi, cele "Zece Cuvinte" cer respectul, ocrotirea vieţii, împotriva oricărei forme de injustiţie şi asuprire, recunoscând valoarea oricărei persoane umane, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. De câte ori, în orice parte a pământului, din apropiere sau depărtare, sunt încălcate încă demnitatea, libertatea, drepturile fiinţei umane! A mărturisi împreună valoarea supremă a vieţii împotriva oricărui egoism, înseamnă a oferi o importantă contribuţie pentru o lume în care să domnească dreptatea şi pacea, acel "shalom" dorit de legislatorii, profeţii şi înţelepţii lui Israel.

În fine, cele "Zece Cuvinte" cer să fie păstrate şi promovate sfinţenia familiei, în care acel "da" personal şi reciproc, fidel şi definitiv al omului şi al femeii, deschide spaţiul pentru viitor, pentru umanitatea autentică a fiecăruia, şi se deschide în acelaşi timp la darul unei noi vieţi. A mărturisi că familia continuă să fie celula esenţială a societăţii şi contextul de bază în care se învaţă şi se exercită virtuţile umane, este un serviciu preţios de oferit la construcţia unei lumi cu faţa mai umană.

După cum învaţă Moise în "Shema Israel" (cf Dt 6,5; Lv 19, 34) – şi Isus reafirmă în Evanghelie (cfr Marcu 12, 19-31) – toate poruncile se rezumă în iubirea de Dumnezeu şi în milostivirea faţă de aproapele. Această Regulă îi angajează pe Evrei şi Creştini să exercite, în timpul nostru, o generozitate specială faţă de cei săraci, de femei, copii, străini, cei bolnavi şi cei nevoiaşi. Prin practicarea dreptăţii şi a milostivirii, Evrei şi Creştini sunt chemaţi să vestească şi să dea mărturie despre Împărăţia Celui Preaînalt care vine şi pentru care ne rugăm şi lucrăm în fiecare zi în speranţă.

• "În această direcţie putem face noi paşi împreună, conştienţi de diferenţele care sunt între noi, dar şi de faptul că dacă vom reuşi să unim inimile noastre şi mâinile noastre pentru a răspunde la chemarea Domnului, lumina sa se va apropia mai mult pentru a ilumina toate popoarele pământului".

"Creştinii şi Evreii au o mare parte din patrimoniul spiritual în comun, se roagă aceluiaşi Domn, au aceleaşi rădăcini, dar rămân adesea necunoscuţi unii altora. Ne revine nouă, ca răspuns la chemarea lui Dumnezeu, să lucrăm pentru ca să rămână întotdeauna deschis spaţiul de dialog, de respect reciproc, de creştere în prietenie, de mărturie comună în faţa provocărilor timpului nostru, care ne invită să colaborăm pentru binele umanităţii în această lume creată de Dumnezeu, Cel Atotputernic şi Îndurător".

Aici, serviciul audio: